Gherdealul ca tranziție

Satele părăsite precum Gherdeal reprezintă incapacitatea noastră ca neam de mai reprezenta ceva unitar în viitor. Ne-am disipat în negurile vremii, copiii noștri încercând să-și găsească mulțumirea sub oblăduirea altor popoare și a altor meleaguri. Puțini se mai întorc cu acasă cu energie să facă ceva, așa că scuza „plec pentru o vreme și-am să mă întorc” e de cele mai multe ori fără o acoperire reală, doar o promisiune pe care o faci ca să-ți mai speli un pic conștiința.

Eu cred că vreo două-trei generații de-acum încolo va fi rău. Atât de rău încât și mai multe sate vor rămâne fără vlagă și fără putere de muncă. Legătura noastră cu istoria se va rupe și mai mult și vom pierde tot mai mult din autenticitate, orice-ar însemna ea azi. Dar apoi copiii copiilor se vor trezi și vor vrea să scormonească în ceea ce generațiile de azi și mâine vor să îngroape din frică, ignoranță și voință. Ei, copiii copiilor vor fi cei care vor încerca să reînvie ce a fost bun, ce a fost frumos, ce am avut mai de preț și s-a distrus de-a lungul timpului. Cred că vremea asta va veni, chiar dacă poate eu și cei din generația mea nu vom mai fi pe-aici ca să vedem asta.

Acum, asta seamănă a resemnare, a scuză: „e rău, va fi și mai rău, dar poate niște copii din viitor vor schimba asta”. Până una-alta cursul istoriei e în mâinile fiecăruia, însă eu cred că se simte ceva în aer: e nevoie ca totul să ardă până la cenușă înainte de a renaște din energiile unor generații viitoare. Va trebui să trecem prin asta pentru că, în mod inexplicabil și dubios, valoarea cade în gropile de nămol înainte de a fi găsită, recunoscută și pusă la loc de preț. Jertfa și sacrificiul vor exista, însă asta nu va schimba ordinea firească a lucrurilor care vine de naiba știe unde: creație, nămol, apoi valoare.

Băieții care au organizat excursia în Bulgaria la care am participat or să organizeze în curând încă o „expediție” prin Transilvania și se va trece și prin Gherdeal. Hai cu noi!