Eminescu

162 de ani sunt de la naşterea lui. Ce mai poate fi spus nou? Câte conferinţe se mai pot face pe teme eminesciene? Eu propun să ne strângem toţi în jurul unui foc, undeva la munte, şi să recităm. E cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla de ziua lui Eminescu.

Afară-i toamnă

Afară-i toamnă, frunza ‘mprăştiată,

Iar vântul svârlă ‘n geamuri grele picuri;

Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri

Şi într’un ceas gândeşti la viaţa toată.

 

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,

N’ai vrea ca nimeni ‘n uşa ta să bată;

Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,

Să stai visând la foc, de somn să picuri.

 

Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,

Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,

În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

 

De odat’aud foşnirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de scânduri…

Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.

P.S. De doi ani ziua lui Eminescu este considerată Ziua Culturii Naţionale. Există o serie de manifestări culturale, caută-le şi le vei găsi.