Cum oprim decăderea rurală a României

Dragă cititor, acest articol a ajuns recent aici pe blog de la o adresă mai veche. Dacă ceva nu pare în regulă, fă o faptă bună azi și anunță-mă aici

Principala problemă a satelor României e că nu au o activitate economică stabilă. Lipsa locurilor de muncă și a investițiilor locale duc la o continuă degradare a locurilor și inhibă apariția oportunităților de orice fel. Asta duce la o emigrare fără precedent care are ca efect pustiirea satelor până la dispariția lor completă.

În județul Buzău localități, orașe și zone întregi sunt vulnerabile economic din cauza lipsei diversității economice. Înainte de comunism satele forfoteau de activitate: tot felul de meșteșugari creau lucruri și erau căutați, țăranii munceau pământul și creșteau animale și trăiau bine din asta. Apoi a venit comunismul care a distrus tot ce se putea distruge: s-a naționalizat tot și s-au strămutat oamenii de n-au mai știut de ei. Strategia de mono-industrializare forțată a creat zone dependente de o singură activitate economică. Când aceasta n-a mai funcționat oamenii au rămas la propriu pe drumuri. Lipsa diversității economice a fost o greșeală teribilă și a omorât oameni la propriu. Încă se mai întâmplă asta.

Soluțiile trebuie să țină cont de diversitate. Odată diversitate economică: trebuie încurajate mai multe tipuri de activități, astfel încât dacă una se dovedește a fi falimentară să rămână altele către care oamenii se pot îndrepta. Apoi diversitate în educație: nu poți insista pe aceleași metode învechite și manuale slabe (de multe ori greșite), e nevoie de deschidere la nou și de mijloace alternative: excursii tematice, tabere și socializare cu grupuri din alte zone sau țări și cărți de toate felurile. Nu poți bate monedă doar pe religie, copiii trebuie expuși și la alte teorii, perspective și posibilități care au sens pentru devenirea lor. E nevoie de mai multe materiale (cărți, foto, video, audio) care să explice lucruri în diferite feluri. Aceste metode sunt la îndemână dacă există deschidere din partea cadrelor didactice și a părinților. Asta ne duce și către nevoia de educație a adulților, care chiar dacă este aproape imposibilă trebuie încercată; cea mai proastă variantă e să nu faci nimic.

Autoritățile locale au cea mai mare putere de schimbare, însă de obicei ele sunt complet depășite. Sunt prinse în modalități învechite de lucru, iar oamenii nu au o mativație reală să producă schimbare. Oamenilor din primării și școli le e frică de nou, de schimbare, de perspective nefamiliare. Deseori resping inițiativele cetățenilor și îi pun pe lista neagră pe cei care propun lucruri. Îi fac dușmani în loc de prieteni, îi alungă în loc să-i facă „parte din echipă”. Eu mă lovesc des de asta la Lopătari, aproape că am fost declarat persona non grata în primărie pentru că scriu despre probleme vizibile și despre alternative. Adevărul supără în loc să deschidă perspective noi și posibilități noi de colaborare. Oamenii mă înjură pe la colțuri în loc să colaboreze cu mine în dezvoltarea turistică a satelor din comună. Frica și orgoliul îi paralizează și-i izolează până când vor deveni irelevanți, dar ei încă nu-și dau seama de asta.

E foarte mult de discutat pe subiect, deja cred că m-am lungit prea mult. Ca oameni de la țară, trăind la țară sau provenind de acolo, e nevoie să ne orientăm către abordări noi, să ne deschidem mințile către perspective noi și să-i ascultăm pe cei mai tineri în loc să-i respingem. Am mai scris despre asta, fără inițiativele și energia tinerilor satele noastre vor muri. Părinții și bunicii vor rămâne izolați și uitați, băgați în seamă doar în campanii electorale.

Și foarte important: să nu fugim de adevărul vizibil cu ochiul liber. Să nu ne temem de critici, așa cum face primăria Lopătari, criticile ne ajută să schimbăm lucruri în bine. Ascultându-i pe oamenii din sate putem să găsim soluții alături de ei, nu împotriva lor. Cooptându-i pe tinerii cu inițiativă în proiectele primăriei reușim să scoatem capul la lumină, nu renegându-i și respingându-i. Sper să fiu corect înțeles: scriu despre lucrurile deranjante pentru că ele există și supără pe toată lumea, nu că am ceva cu o persoană anume. Niciodată pe acest blog n-am făcut atac la persoană, ci am scris despre problemele cu care se confruntă lumea din Lopătari, Plaiu Nucului, Ploștina, Terca și restul satelor din comuna Lopătari. Cu toții știm că avem în comună probleme grele, nu e cazul să ne prefacem că ele nu există. Mai bine ar fi să colaborăm și să muncim împreună, nu să ne dăm în cap unii altora.

Cum oprim decăderea rurală a României? Colaborând și nu respingându-ne unii pe alții

Acesta nu e un articol cu dedicație, sunt gândurile unui cetățean al comunei, cu siguranță și alții gândesc la fel. Pe cei care au înțeles ce am avut de zis îi aștept în grupul Inițiativa Lopătari pentru proiecte concrete făcute de cetățeni pentru cetățeni – ceea ce se poate face. Cei care nu au înțeles și mă vor vorbi în continuare de rău, să fie sănătoși – sper că într-o zi vor veni alături de noi ca să facem mai mult și să vorbim mai puțin.

Inițiativa Lopătari

Comentariile sunt închise pe acest blog, dar pot fi contactat aici