Copacul vieții

Uneori o poză chiar valorează cât mii de cuvinte. M-am uitat la postarea asta câteva minute și n-am găsit încă niște rânduri (am încercat) prin care să descriu la ce m-am gândit sau ce m-a făcut să simt. E ceva puternic acolo, ceva ce te face doar să accepți în tăcere lecțiile care ți se oferă, să mergi mai departe și să le aplici. Am urmărit povestea lui Mădălin și a Ralucăi Răduță încă de la început și ea încă mai reprezintă o sursă nemaipomenită de înțelepciune pentru mine. Descopăr constant pe profilul Ralucăi sau pe părintesingur.com lucruri extraordinare. Nu cred că există modalitate de a-i mulțumi în vreun fel pentru tot, dar sunt convins că ea știe cât bine face pe lumea asta.