Despre contextul politic actual și riscurile sale

Guvernul Dăncilă este o anomalie politică, iar demiterea sa reprezintă primul pas spre normalitate. Toate guvernele din acest ciclu electoral au fost groaznice, însă cel al Vioricăi Dăncilă a atins culmi nebănuite de ridicol, prostie, ineficiență și minciună. Într-o țară cu oameni politici responsabili, Viorica și miniștrii ei ar fi fost angajați prin diverse locuri din țara asta, însă sub tutela infractorului Liviu Dragnea ei au ajuns oameni de stat. Era nevoie ca această glumă proastă să se termine - trecerea moțiunii de cenzură e elementul politic de care era nevoie.

Ce urmează acum? Eheee, sunt multiple scenarii valabile, însă toate se bazează pe preluarea puterii de către Opoziție. Președintele Iohannis va declanșa consultări pentru formarea unui nou Cabinet. Dacă noul Cabinet primește 233 de voturi în Parlament, va fi învestit și poate asigura guvernarea până la alegerile parlamentare. Dacă însă Parlamentul va respinge prin vot 2 Cabinete consecutiv, se declanșează alegeri anticipate.

PSD este în cădere liberă, asta creând spațiu pentru reinventare și reformă politică. E momentul ca viața politică din România să ia o nouă întorsătură spre bine dacă oamenii politici vor înțelege bine contextul în care suntem. Dacă Opoziția va reuși să găsească o cale comună pentru preluarea puterii, avem șanse reale la instituirea de reforme masive în beneficiul cetățeanului. Este o mare șansă pe care o avem acum, însă sunt și riscuri care pot destabiliza lucrurile și pot arunca această șansă la gunoi. O să le detaliez pe rând.

PNL primește dezertori din PSD

PNL este un partid vechi care împărtășește multe lucruri cu viitor-defunctul PSD. În toți anii ăștia a existat un flux continuu de traseism între ele întreținut de oportuniști din ambele partide. În noua epocă ce stă să înceapă acești oportuniști trebuie să ajungă la coșul de gunoi al istoriei. Nu mai e loc pentru ei, lucrurile trebuie să funcționeze altfel începând de azi.

PNL nu trebuie să mai primească în rândurile sale oameni de la PSD. Punct. E atât de simplu. PNL nu are nevoie de oameni de la PSD și ar fi păcat să nu înțeleagă asta. PNL a mai făcut recent o mare tâmpenie politică prin alierea cu PSD în odioasa USL - sper că au învățat din greșeli și nu vor mai merge pe aceeași cale. Mai repet o dată: PNL pur și simplu nu are nevoie de pesediști, poate merge foarte bine înainte și se poate reinventa ca adevărata alternativă la PSD.

Dacă PNL va primi foști membri PSD, atunci riscăm să nu schimbăm nimic. Aceiași primari și parlamentari cu probleme penale vor ajunge în funcții de conducere și totul se va duce pe apa Sâmbetei, România ratând șansa unei reforme politice serioase.

Alianța USR - Plus se dezbină

Dincolo de partidele clasice, USR și Plus sunt partide noi cu oameni noi. Am mai spus-o și o să o mai spun: România are nevoie ca de aer de oameni noi în politică. Fără oameni noi cu un suflu nou nimic nu se poate reinventa în politică. USR și Plus trebuie să facă parte din următoarea guvernare, cu sau fără PNL, pentru că altfel va exista un simplu schimb între PSD și PNL pe care l-am mai văzut și care nu a adus nimic nou.

USR și Plus formează acum o binevenită Alianță politică. Este o strategie bună care trebuie să continue. Riscul este ca cele două partide noi să nu-și dea seama de imensa responsabilitate pe care o au în brațe. Riscul este ca această Alianță să se dezbine, iar energia lor să se răspândească în favoarea PNL. E nevoie ca USR și Plus să înțeleagă că ei trebuie să facă o politică nouă, bazată pe nevoile cetățenilor, nu pe calcule și obiective de partid. Asta este marea capcană în care oricare dintre cele două partide pot cădea: să uite de speranțele pe care românii și le-au pus în ele și să se lupte pentru o poziție politică proprie mai bună. Egoismul politic este riscul care poate destabiliza Alianța USR - Plus.

Dacă această Alianță nu va funcționa în parametri optimi, ambele partide vor dispărea în neantul politic, iar marele potențial va fi fructificat de PNL. Dacă PNL primește pesediști (cum am detaliat mai sus), atunci în România nu se va schimba absolut nimic. Este cât se poate de clar.

Oamenii nu votează

Dincolo de responsabilitatea oamenilor politici, trebuie să vorbim și despre responsabilitatea cetățeanului. Cetățeanul este primul care poate schimba țara - prin acordarea votului său unor oameni politici responsabili și noi, cetățeanul poate pune la conducere etica, performanța și bunul simț. Prin votul său cetățeanul poate transmite semnale foarte clare clasei politice: nu votez corupți și hoți, votez oameni capabili și transparenți. Ca întotdeauna, este crucial să ieșim la vot și să acordăm încredere unor oameni noi în politică. Cei vechi au demonstrat deja că nu fac treabă bună, ba chiar dimpotrivă: distrug ceea ce este construit deja și minimizează contactul cu cetățeanul.

Este foarte important ca cetățeanul se demonstreze că nu are nevoie de partid pentru a-și face o viață bună, că nu are nevoie de permisiunea vreunui baron local pentru a-și spune public păsurile sau pentru a-și cere drepturile. E nevoie să ne demonstrăm independența și puterea înainte de alegeri, în timpul votării și după terminarea alegerilor. Nimic pe lume nu este o tragedie și nimic nu ne oprește din a lupta în continuare cu armele proprii. Îmi aduc aminte foarte bine dezamăgirea alegerilor din 2016, despre care am și scris atunci. A fost un mare regres, dar n-am disperat și am continuat drumul. Iată că azi, 4 ani mai târziu, suntem în fața unui alt context politic mult mai favorabil pentru dezvoltarea țării în care vreau să-mi cresc copiii.

Concluzii

Nicio schimbare majoră nu se face peste noapte, nicio clasă politică nu se reformează peste noapte. Este nevoie de timp pentru orice îmbunătățire consistentă a modului cum sunt guvernate o comună, un județ sau o țară. E nevoie de muncă, răbdare și abordarea tipului de riscuri descrise mai sus. Dacă ești implicat politic, adu-ți aportul la a minimiza riscurile de mai sus. Dacă ești simplu cetățean cu ștampila-n mână, asigură-te că o consumi pe un om integru care înțelege lucrurile de mai sus și care luptă pentru tine, nu pentru partid.

Este foarte ușor ca un politician tânăr să fie prins în mrejele politicii și să fie sugrumat de tentaculele partidului. Este ușor să-și uite obiectivul pentru care trebuie să facă politică: pentru a ajunge mai ușor la rezolvarea problemelor din teren. Politica e un vehicul, nu un scop în sine. Chiar dacă fac parte dintr-un partid politic, eu unul nu mă simt politician, ci simplu călător în acest vehicul numit politică. Un vehicul despre care cred că mă duce acolo unde e important să fiu: pe teren, încercând să rezolv probleme reale în comunitatea mea.

În încheiere, iată un scurt filmuleț despre ce înseamnă de fapt un partid politic în România, cu exemplificare pe PLUS: