Confuzia cea de toate zilele

2 minute read

Așa cum se întâmplă mereu când se apropie sfârșitul unui an școlar, s-a creat și anul ăsta o controversă în jurul in/utilității școlii în viețile oamenilor. Sau, mai puțin radical, în jurul a ce trebuie schimbat sau păstrat în modul cum asimilăm lucruri până-n 20 de ani. Un elev care dă BAC-ul anul ăsta își varsă năduful într-o postare, un profesor îi răspunde frumos într-un articol. Și cam atât, BAC-ul trece, view-urile scad, viața merge înainte.

Acum ceva timp l-am văzut vorbind pe tipul ăsta, Gary Vaynerchuk, un emigrant est-european care mai târziu a făcut niște succes prin America. Discursul său mi s-a părut de atât de edgy, atât de arogant, atât de limitat, atât de umplut de marketing cumva. Părea totul regizat, lucrat, împins către direcția aia agresivă: viața-i grea, câștigătorul ia totul și pierzătorul nimic. Get things done, life is rough, stop screwing around, fuck yeah! Apoi m-am regăsit folosind oarecum aceeași retorică, aceeași mimică în timp ce discutam cu cineva despre facultate, cumpăratul unei mașini, navigatul prin corporație și așa mai departe. În timp am devenit eu însumi mai agresiv, mai tăios, cu opinii formate mai din topor. Dacă atunci când m-am apucat să mă întrețin stăteam la locul meu și evitam orice notă discordantă, mai târziu am început să studiez ce înseamnă de fapt centrul atenției, ce înseamnă să nu fii de acord și să te opui, cum să spui ce-ai pe suflet și cum să te oprești din a fi cineva pentru a fi tu însuți.

Simt azi că sunt în apogeul acestui proces de învățare, de evoluție de la un trecut vicios. Am învățat exponențial o groază de lucruri și, mai ales, să iau decizii neplăcute și să le judec corect pe ale celorlalți. Pe măsură ce timpul a trecut am ajuns la concluzia că după ce termini cu școala scopul tău măreț e unul singur: gestionarea confuziei. Confuzia ne încetinește, ne scade încrederea în noi înșine, ne blochează, ne împinge spre periferia realității, ne face irelevanți și parte a problemei, nu a soluției. Lăsată în voie, confuzia se întinde ca petrolul pe suprafața oceanului ucigând orice inițiativă dătătoare de viață. Acoperă totul și nu te mai lasă să vezi perspective, potențial, rezolvări.

Am simțit confuzia asta până-n măduva oaselor. O urăsc pentru că m-a tras în jos de o groază de ori și m-a privat de experiențe și lecții de învățat. Dacă ar fi să dau un sfat unui elev, unui începător sau oricărui om aflat într-o dilemă sau groapă demotivantă, ăsta ar fi: înțelege-ți confuzia și lucrează la ea.

Updated: