Claudiu - preşedinte (pe coclauri buzoiene)

În mod recurent am întâlnit prin ce mai citesc pe internet această idee: iubirea de țară este o prostie, nu te poți îndrăgosti de nişte forme de relief doar pentru că te-ai născut sau ai crescut printre ele; în toată lumea asta există tot felul de forme de relief, care mai de care mai spectaculoase şi mult mai frumoase decât Carpații noştri, de ce să te limitezi doar la cele pe care le cunoşti mai bine şi să zici că te definesc şi că nu te poți despărți de ele?

Nu poți zice că oamenii care zic asta greşesc neapărat sau că n-au dreptate. Tehnic au dreptate, n-om fi noi mai cu moț decât restul lumii, nici la relief, nici la obiceiuri – la nimic poate. Dacă simți că nu te leagă nimic de aceste forme de relief autohtone eşti foarte liber să le laşi undeva în spate şi să descoperi în lumea largă lucruri pe care să ajungi să le iubeşti. Dar s-ar putea ca peste ani să revii asupra acestor vorbe şi abia atunci să realizezi că de fapt nu formele brute de relief sunt obiectul iubirii unor oameni, ci contextul în care ele există. Muntele ăsta nu e iubit pentru roca din care e făcut, ci pentru semnificația pe care o are el în viața oamenilor. Poate unii strămoşi s-au hrănit din muntele ăsta, poate tu n-ai fi existat dacă muntele ăsta nu dădea lemn de casă sau iarbă de animale strămoşilor tăi şi tot aşa. Pot exista multe relații între relief şi oameni, nu trebuie să ne oprim la aparențe. Bineînțeles că ai dreptul ca treaba asta cu strămoşii să nu te intereseze, pur şi simplu. Dar ce zic e că nu trebuie să te grăbeşti cu concluziile şi să judeci prea rapid o situație. Întoarce-o pe toate părțile şi păstrează nişte rezerve înainte de a pune etichetă.

Un exemplu aş mai da: te naşti între nişte munți aşa cum te naşti între nişte părinți. Poți foarte bine să zici că pe lumea asta sunt atâția şi atâția oameni care ți-ar fi părinți mai buni dintr-un motiv sau altul, nu? E plin globul de oameni care vor să crească copii şi să aibă grijă de ei, unii-s mai buni ca alții. Şi cu toate astea mamă şi tată înseamnă pentru tine întotdeauna aceeaşi doi oameni, n-ai cum să-i schimbi oricât ai vrea. Cam aşa e şi cu munții; eu mă uit la poze din Alpi şi mă minunez de cum arată şi cu siguranță aş putea trăi bine printre ei. Însă Plaiul Nucului şi Ivănețu n-o să mai găsesc în toată lumea asta, aşa cum mi s-au întipărit ele în minte, băiat fiind cutreierând păduri. Aia e, n-am cum să mai schimb asta, m-am născut cu ele şi n-am cum să le mai dau afară din mine. Poate că e un semn că lucrurile s-au întâmplat aşa sau poate pur şi simplu m-am ataşat emoțional de ele printr-un proces mecanic al creierului meu şi asta a fost.

Na, se poate vorbi mult pe subiectul ăsta şi nimeni nu poate zice că deține adevărul absolut. În ceea ce mă priveşte, meleagurile buzoiene vor rămâne întotdeauna ceva special. M-am ataşat de ele şi le iubesc aşa cum sunt ele, n-am cum să mai dau înapoi. Şi meleagurile astea mi-au venit în minte când am văzut articolul lui Petreanu despre îndeplinirea unei dorințe cu 1000 de Euro. Pe scurt: Volksbank dă prin intermediul unor bloggeri 1000E unor oameni care-şi vor îndeplini o dorință cu ei. Bloggerii aleg în funcție de ce consideră fiecare că-i mai important, apoi există o sesiune de votare, apoi nişte câştigători se vor ivi. Mi-am zis să mă înscriu şi eu cu o dorință. Dorințe am multe, aş putea să detaliez câte una pentru fiecare interval de buget, între o mie şi un miliard de euro. M-am gândit la ceva care s-ar preta la valoarea acestui concurs, m-am înscris, dorința mi-a fost aprobată şi e pe listă.

Dorința mea sună cam aşa. Cu banii ăştia o să fac un mini-documentar: timp de o lună o să hălăduiesc pe meleaguri buzoiene, o să fotografiez şi-o să descriu ce văd. Înarmat cu echipament de munte o să cotrobăi prin sate şi comune, pe dealuri şi văi, printre oameni şi animale şi-o să încerc să cunosc mai mult din județul Buzău. Apoi am să adun totul pe-un site şi-o să public fiecare poveste în parte ca să vadă şi să audă şi alții ce are Buzăul de oferit. Pentru că sunt foarte multe locuri frumoase prin Buzău, dar necunoscute de turişti şi ignorate de ministere. Mi-aş dori să schimb asta aşa cum am să pot, cu ceea ce m-ar duce capul. Cam aşa.

Ideea asta o am dinainte să aflu de concurs şi mă bântuie când şi când. Mi-aş dori ca aşa ceva să se întâmple, cineva să umble şi să descrie Buzăul altora. Văd siteul întâmplându-se, e acolo într-o potențială realitate, trebuie doar să vină cineva şi să nască proiectul ăsta. Mă ofer eu 🙂 Dacă am să câştig concursul de bucurii proiectul ăsta va lua naştere în 2014. Dacă nu câştig… tot o să ia naştere, dar poate mai târziu. Dar de ce să mai aşteptăm? Hai să facem asta acum, ajută-mă să câştig, promovează-mă şi fă presiuni la Vlad Petreanu să mă aleagă 🙂

• unu la mână, poți vota bucuria mea în listă; cu cât mai multe voturi, cu atât mai bine;
• doi la mână, poți da Recommend acolo pe site, Share sau Tweet linkului cu bucuria mea ca să afle lumea;
• trei la mână, poți populariza acestui articol, tot ca să afle lumea de sunt importante pentru mine meleagurile buzoiene;
• patru la mână, îmi poți oferi orice fel de sugestie sau sfat pentru a-mi îmbunătăți proiectul.

Poate te întrebi la ce-mi trebuie bani pentru asta. Păi un echipament mai uşor n-ar strica, ca să pot să merg mai mult şi mai adânc în sălbăticie. Apoi nişte benzină sau bilete de tren îmi vor trebui ca să ajung din Siriu în Râmnicu Sărat. Apoi poate o să dorm pe la nişte localnici, nu mă pot duce cu mâna goală. Apoi munca la site nu se face singură, e nevoie de timp şi oleacă de investiție ca să iasă treabă bună. Şi tot aşa, costuri sunt. Orice lucru fain se face din pasiune, voință şi bani 🙂 O mie de euro îs de ajuns ca să fac treaba asta. Şi dacă n-or să fie o să mai pun şi de la mine. Proiectul ăsta trebuie să se întâmple, asta-i clar.

Cam atât. Votează, popularizează, implică-te puțin pentru mine, mai ales dacă eşti buzoian sau ai vreo legătură de suflet cu Buzăul. Sau dacă pur şi simplu vrei ca în România asta să se mai facă şi lucruri frumoase!