Ce facem cu copiii care vor să facă aplicaţii de iPhone?

Te-ai obişnuit, poate, ca la TEDx să vezi super-oameni care vorbesc despre super-chestii. Aceasta e o excepţie 🙂 Este vorba de un copil de clasa a 6-a care vorbeşte despre “ce facem cu copiii care vor să facă aplicaţii de iPhone”. Interesant nu? In contextul în care adulţii vorbesc despre tot felul de prostii această întrebare este una legitimă. Da, asta este răsplata pentru păcatele părinţilor.

Fain, nu? Copilul are stil şi vorbeşte bine. În plus, este pasionat de programarea pe diverse gadgeturi, ceea ce nu-i poate aduce decât lucruri la care colegii lui doar vor visa peste câţiva ani buni. A, dacă vrei să-i înjuri pe ăia care fac o groază de aplicaţii proaste şi umplu App Store-ul cu ele… îl vezi în videoclip pe unul din ei 🙂 Să sperăm că el nu se va opri la aplicaţiile de test şi va crea lucruri folositoare pentru viitor. Vorba aia, aplicaţiile tale favorite de peste zece ani încă nu au văzut lumina telefonului..

Mă uitam la copilul ăsta şi mi-am adus aminte că avem şi noi copii. Care învaţă despre Ştefan cel Mare, despre Burebista, despre perşi, despre îngeri, despre scrisul perfect, despre Gigel caruia-i plac animalele şi căruia-i place să se joace cu ele. Nimic rău în asta, dar copiii noştri vor ajunge nişte muritori de foame cu amintiri frumoase. Pe când ai lor vor ajunge oameni cu experienţe interesante care primesc ceea ce merită. E mult de vorbit aici. Problema e că suntem aşa de în urmă, iar ăştia de sus se ceartă pe bugete pentru ministere care sug încontinuu (banii cetăţenilor, degeaba).

Am o soluţie: o nouă revoluţie.

P.S. Andrei Pleşu vorbeşte despre Mihai Gâdea, ar trebui să citeşti asta (via Zoso)