Când oi fi tu la uşa ta!
Majoritatea copiilor de la ţară sunt foarte obişnuiţi cu vorba asta: “ai voie să faci aia când oi fi tu la uşa ta, până atunci nu!”. Am întâlnit-o şi eu în copilăria mea vrând să fac diverse lucruri pe care la uşa părinţilor mei nu aveam voie să le fac.
Unul din ele a fost etapa adolescenţei cu lăsatul părului lung sau cu fruzuri mai oacheşe. Mulţi trec prin asta, am trecut şi eu. Ca un copil bun ce am fost am cerut întotdeauna permisiunea să pot face asta şi niciodată nu am primit-o. Fraza din titlu era tot ce primeam. Mă încruntam, crâcneam, mă împotriveam şi uneori mă abăteam de la ne-permisiune.
Dar ghici ce: de când am ajuns la uşa mea m-am tuns frumos. N-am mai văzut sensul părului lung şi nici al frizurilor dubioase. Ba chiar mă uitam zilele trecute la nişte poze de prin liceu şi mă minunam de cât de prost eram când îmi alegeam frizura. Fără gust, fără sens, fără niciun beneficiu. Ai mei aveau dreptate, dar cine să-i asculte?
Aşadar pot concluziona:
- adolescentule, atitudinea şi personalitatea nu stau pe cap, ci în cap. Nu încerca inutil să retuşezi exteriorul, nu vei reuşi niciodată pe deplin. Îngrijeşte-te de interior şi lucrurile vor veni de la sine;
- părinţilor, lăsaţi-vă copiii să facă tâmpenii (atât timp cât nu sunt implicaţi factorii şoc: alcool, sex, droguri). Le vor realiza oricum mai târziu şi-şi vor da seama de greşeli şi de penibilul dorinţelor puerile.
Mai multă gândire nu strică niciodată. În seara asta am dus o luptă cruntă cu mine însumi ca să mă decid dacă să comand sau nu o pizza aburindă cu diverse bunătăţi delicioase pe ea. Am învins şi n-am mai comandat. Nu aduce niciun beneficiu pe termen lung.
