Bucureșteni mutați la sat

Acum ceva timp o familie s-a hotărât să părăsească Bucureștiul și să se mute la vreo câțiva zeci de km mai încolo, într-un sat de câmpie. Să întoarcă oleacă de cârma vieții, să-și cultive ei mâncarea și să facă un ban cu ea. Îmi plac oamenii curajoși și ăia care merg mai împotriva fluxului, așa că mi-a plăcut de ideea lor din prima, de când am început să citesc pe blogul lor.

Într-o zi am și făcut o comandă de produse de la ei, am zis să mănânc și eu ceva bun, să-i susțin și apoi, dacă e cazul, să-i recomand, să le fac publicitate. Mă declar profund mulțumit de produse și uite cum îi recomand cu toată inima. Am luat niște salate verzi, niște ouă de prepeliță, niște salată de castraveți cu hrean, zacuști de toate felurile și niște mălai. Mălaiul își așteaptă încă rândul la o mămăligă, însă salatele au fost devorate cu satisfacție maximă. Am fiert ouăle de prepeliță (vreo 10 odată) și le-am combinat cu niște salată de-aia adevărată și niște anșoa și a ieșit minunăție de mâncare. De obicei nu caut și nu respect nicio rețetă, fac orice după cum mă taie capul. De data asta și cu multe ocazii s-a dovedit a fi o strategie bună și-am fost mulțumit. Ouăle alea de prepeliță-s șmechere, a fost prima dată când am mâncat. Fiind așa mici, trebuie avută mai multă grijă cu ele la decojire, dar merită orice efort. Merg de minune la salate, așa mi s-a părut.

Recomand produsele bucureștenilor mutați la sat. M-am reîntâlnit cu gusturi aproape uitate (salatele din supermarket n-au nicio treabă) și mi-a plăcut. Le doresc succes Iulianei și lui Lucian (nu-i așa că merg bine împreună numele astea două?) și le mulțumesc și pe calea asta că fac lumea mai bună și dau un exemplu pozitiv altora care se gândesc să-și ia viața din mâinile altora în cele ale lor. Noroc bun!