Apusul hărţilor de hârtie

2 minute read

Când eram în şcoală am fost forţat de lipsa de tehnologie să mă descurc cum pot. N-aveam prea mulţi bani să cumpăr materiale şcolare avansate care poate că ar fi scos un om mai luminat din mine, dar am trecut peste asta constructiv făcând totul de mână, gangnam old style.

EnfantMai întâi aveam o pasiune mare pentru Geografie. Învăţam de plăcere şi la toate examenele în care Geografia a fost prezentă am avut note mari. Mi se părea un domeniu vast, complex, încurcat cu atâtea râuri şi grupe muntoase. La şcoală aveam o hartă a României pe care o găseam foarte intuitivă în învăţarea Geografiei, chiar dacă unii colegi nu se puteau descurca deloc cu ea. Pentru că acasă n-aveam aşa ceva mi-am construit-o singur. O hartă pe 2 coli A3 lipite cu scoci, colorată cu culori din-alea clasice. Fiecare grupă de munţi şi dealuri, fiecare câmpie, cu râurile importante, cu înălţimi şi oraşele mai importante. Vedeam clar cum eram limitat de 2D-ul hărţii, dar tot era ceva care mă putea ajuta să învăţ acasă. Acum există Google Earth. Cred că aş fi leşinat de plăcere dacă aveam atunci Google Earth la îndemână. Îţi dai seama şi cum m-am simţit când am ajuns cu picioarele şi am dormit în localitatea aflată la cea mai mare înălţime din ţară; înainte era doar o informaţie dintr-o carte tocită. Geografia se învaţă pe teren.

Apoi îmi plăcea chimia, aşa ciontită cum am învăţat-o în gimnaziu. Mai ales tabelul periodic al elementelor. Mi se părea fascinant cum totul era îngrămădit acolo cu atâtea informaţii, toate elementele pământului. Mi se părea cea mai reuşită structură de date a timpului, până să ajung la programare. Am reconstruit tot pe 2 coli A3 tabelul periodic, exact cum arăta el în original, muncă suplimentară de multe zile, cum a fost şi cazul hărţii României. Acum există posibilitatea de a prezenta tabelul ăsta sub atâtea şi atâtea forme. La un click distanţă totul.

Nu mai vorbesc de site-urile care oferă educaţie gratuită pe subiecte foarte interesante, inaccesibile şcolii clasice. Învăţatul a devenit atât de accesibil! Am un coleg la serviciu care a învăţat să cânte la chitară de pe Internet, asta ca să-ţi închipui unde se poate ajunge. Sunt sigur că există multe alte exemple în sensul ăsta. Eu unul am păstrat ceva din spiritul creator de instrumente de atunci scriindu-mi singur acum softurile de care am nevoie 😀 în plus tata e tâmplar, deci unele lucruri se mai explică şi aşa.

Sunt şi acum (la ora 17:18..) fascinat de modul în care tehnologia schimbă educaţia şi lumea. Către viitor!

Updated: