Am plecat

Gata, e decisă, ne-am gândit, zis şi făcut, să facem downgrade de la un apartament cu două camere din Tineretului la o garsonieră din Titan. Pentru că treaba aia cu muşchii care face ce vrea, de-aia 🙂

Morala e că e bine să te mai restrângi câteodată. Să păstrezi mai puţin, să te descurci cu mai puţin, să cheltui mai puţin, să fii mai puţin pretenţios, să te mulţumeşti cu mai puţin. Şi cu asta basta, o faci şi gata, nu trebuie să rămână doar gând bun şi principiu, ci trebuie să fie concret ca betonul.

De-abia aştept să descopăr ce-i în cartierul ăsta, prin zonă, prin parcul Titan, cum ies spre Buzău, unde-mi fac cumpărăturile, unde beau o bere şi toate astea. Până la muncă fac vreo 50 minute cu metroul (uşa casei – uşa dulapului unde zace morbidul meu laptop muncit), ceea ce e acceptabil, cu vreo 20 de minute mai mult decât din Tineretului; aia e, nu mai stau pe Facebook şi nici nu se simte 😀

În rest, toate bune. Nu prea am mai apucat să mai scriu atât de des, a fost o perioadă mai aglomerată şi de la muncă, cumva, nu pot scrie, nu vine inspiraţia, nu vine cheful, mor toate alea. Încerc să lupt şi pe frontul ăsta şi să găsesc timp. Că de zis aş avea a zice, dar asta contează într-o măsură inferioară, se pare. Scrisul e când se întâlneşte dispoziţia cu ideea şi cu timpul. Închipuie-ţi o schemă cu alea trei cercuri maari şi late care se întretaie într-un punct minuscul. Aia e.

Bun, gata, atât avui de zis. Minimizează, redu, mai taie din ele, asta-ţi recomand. Şi pace.