22

Bun. 22 de ani ar trebui să-mi fie de-ajuns. Eu zic să mă opresc aici, e ok 😀

Acum 2 ani scriam postul ăsta când împlineam 20 de ani. Am rămas de acord cu ce scriam atunci, însă curios e că mi-a mai pierit cheful de-a da cu “pana”. Scriu mai rar, mai puţin, mai fugar şi nu mai am răbdare să despic firul în patru. Poate că mă intimidezi, nu mai pierde timpul pe bloguri şi du-te şi fă ceva util 😛

Sunt clipe când toate le am… Tăcute, duioase psihoze – Frumoase poveşti ca visuri de roze… Momente când toate le am.

Iată, sunt clipe când toate le am… Viaţa se duce-n şir de cuvinte – Un cântec de mult… înainte… Momente când toate le am…

„In fericire”, George Bacovia