Vacanța de vară

Iunie. Acum niște ani pe vremea asta ne pregăteam de sfârșitul anului școlar, de medii, de premii, de coronițe, de cărți, de vacanța mare. Mergeam la școală îmbrăcați subțire și era răcoare, era iarba udă și era bine. Pregăteam serbări, învățam poezii, făceam repetiții de dansuri populare. Fânețele înverzeau de-a binelea și totul mirosea a flori. Adunam lăcrămioare și le înfigeam în borcane peste tot prin casă; florile alea țineau săptămâni.

Ziua era mai lungă ca să ai mai mult timp. De multe ori în drum spre școală duceai vaca la izlaz cu grijă ca să nu-ți murdărești hainele de școală. După școală ardeai un fotbal, cumpărai o sacoșă de pâine și mâncai una întreagă până acasă. Drumul era uscat și adidașii noi de școală de prăfuiau groaznic. Soarele ardea, era cald și timpul avea răbdare. Nu știam cine suntem și nici nu trebuia.

Nu mai știu cum e viața elevilor acum. Poate nimic nu s-a schimbat sau poate-s alte vremuri și moravuri. Odată mi-am adus aminte că nu prea am fost în excursii cât am fost copil și mi-a venit ideea să finanțez eu măcar una pentru copiii din Plaiul Nucului. Ea s-a pierdut în negura vremii ca orice idee pentru a cărei concretizare nu faci nimic și momentan nu mai pot să fac asta. După ce termin cu acest concediu prelungit și or să fie iar intrări la buget poate-mi aduc aminte de asta și o fac. Pentru că dacă nu eu, atunci cine? 🙂