Unde eşti copilărie…
Uşor, uşor ajung la concluzia că a-ţi “cultiva” copilăria în tot ceea ce faci atunci când eşti matur e un lucru cât se poate de bun. Salvator aş zice. În orice moment al vieţii, de agonie sau de extaz, copilăria, sau mai degrabă amintirea ei, devine cauză, devine illo tempore al unor vremuri trecute frumos. Copilăria e exact ca un apus frumos de soare: e scurtă, ai vrea să ţină cât mai mult, dar ştii că dacă nu se consumă exact în modul în care se consumă de fapt, ar dispărea toată frumuseţea ei.
Am cumpărat de ceva timp domeniul www.plaiulnucului.ro. Şi poate, la un moment dat, voi face din el tărâmul pierdut al copilăriei, aşa cum mi-l aduc aminte. Good times ahead!
Unde eşti copilărie
Cu pădurea ta cu tot…
