De ceva timp mi-am făcut obiceiul să mă trezesc dis de dimineaţă, de la 6. Multă lume se miră şi mă întreabă de ce. Pe lângă altele câteva, ăsta e un motiv:
Nu pentru poză, deci. E făcută la repezeală, mişcată, blurată, noizată, neajustată, greşită. Ci pentru priveliştea reală a dimineţii. Atunci când majoritatea oamenilor dorm sub iluzia că un sfert de oră de somn în plus îi ajută. Cred că n-am să înţeleg plăcerea somnului niciodată 🙂
Dollo m-a contactat cu un chestionar mai lung care mi-a luat luni de zile să-l termin. Răspunsurile sunt cam dezlânate, dar reflectă deasemenea o realitate d...
De când sunt la primărie n-am mai reușit să-mi fac timp pentru blog. Pentru scris în general. Momentul a coincis și cu venirea primului copil, apoi a venit ș...
Încă mai navighez prin hățișurile funcției publice și descopăr modalități de a face lucrurile, însă pot povesti un moment dintr-o zi despre care cred că desc...
Rezist pentru că am așteptările corect setate, pentru că știu că azi sunt aici și acum pentru alții, nu pentru mine. Rezist pentru că am o misiune temporară ...
