Trezirea la realitate

De câte ori mă lovește entuziasmul față de România mă duc frumușel la Raluca Feher pe site și citesc ceva, orice. Orice articol îți aduce aminte pe ce pământ trăiești și care-i situația de fapt. E o terapie care mă ajută să nu dau în damblageala utopică ce mai lovește din când în când și care te face să crezi că țara asta poate ajunge undeva sus. Nu va ajunge. Nu a fost niciodată acolo, nu știe cum e și nu știe la ce să aspire. În condițiile actuale, fără tineret pur și simplu nu poate mai mult.

Am văzut mai demult la cinema un film extrem de prost. Un scenariu banal plin de clișee, nici nu mai știu cum se numea sau care era povestea. Ceva cu o femeie care se întoarce în trecut să salveze ceva, o porcărioară. Daaaar, pentru că tot timpul e un dar și-n orice film poți găsi ceva interesant, la un moment dat femeia asta discută cu cineva și-i spune ceva în genul:

[…] da, sunt pe pământ mulți oameni care au creat răul și i-au dat drumul în lume ca să creeze și mai mult rău. Oameni care întăresc răul și-l fac mai puternic, creând suferință celorlalți.Sunt oameni care nu merită nimic bun. Dar pe lângă ei sunt oamenii buni, care nu au nicio legătură cu asta. Oameni care au grijă unii de alții și care perpetuează binele, făcându-l celor de lângă ei. Pentru acești oameni lupt

Cred că tocmai am scris o replică mai bună decât oricare din filmul ăla, dar cam aceasta era direcția acelui dialog care mi-a rămas în minte. Pe lângă oamenii răi sunt oamenii buni, care nu merită răul. Pe lângă politicienii corupți, bețivi care-și bat nevestele, primari care fură și tineri care dau în cap pe stradă sunt și cetățenii harnici, care au grijă de familii și de lumea din jurul lor, bunici care au muncit ca buldozerele o viață fără să ceară un ajutor de la nimeni, vecini care sar să te ajute când ai o problemă de rezolvat. Indiferent ce vezi pe la nenorocitele de televizoare sau site-uri mizerabile pe internet, oamenii buni există și-n țara asta. Doar că nu-s vizibili, nu umblă pe la televiziuni să-și facă reclamă, nu au timp de baliverne. Oamenii buni își văd în continuare de treabă aici în țară și la fel ar trebui să faci și tu.

E groaznic ce e în România, du-te la Feher pe blog și inspiră-te. E absolut deprimant în timp ce este 100% adevărat, ceea ce face perspectiva și mai sumbră. Dar, pentru că tot timpul este un dar, există și oamenii buni din țara asta care nu perpetuează răul și care nu-l merită. Oameni care-și fac treaba, care-ți dau bună ziua, care-ți zâmbesc, care te servesc cu dedicare, care reclamă furturile de lemne (se aude la Lopătari?) și cu care îți face plăcere să stai de vorbă la o masă. Poate nu-ți vine să crezi, dar există! Hai să vorbim mai mult și despre ei. Să-i vedem, să ne aliem cu ei și să lucrăm împreună.

Oricât nu mi-a plăcut acel film, faza cu oamenii buni care merită mai mult mi-a rămas în minte și nu pot scăpa de ea. A atins o coardă sensibilă în mine și rezonează cu felul în care văd eu lucrurile ducându-mi traiul aici. Oamenii buni există și pentru ei ar trebui să rămânem în România, să ne chinuim aici și să îmbunătățim atât cât putem. E de ajuns, merită să ne sacrificăm viitorul doar pentru această veste bună pe care o avem rar? În niciun caz. Însă pentru mine e de ajuns. Eu stau. Stai și tu.