Comunicarea vindecă traume

Articolul ăsta este despre trauma unei femei care a omorât un băiețel în timp ce era la volan. Nu a fost vina ei, nu conducea peste limita de viteză, dar asta nu a făcut în niciun fel lucrurile mai ușor de acceptat. Maryann s-a izolat în propria durere și ani de zile a trăit doar pe jumătate. Știind că a încheiat existența unei alte persoane a fost ceva cu care a trebuit să se lupte și cu care va trăi în continuare.

În 2003 a fost în apropierea unei alte tragedii când un șofer în vârstă a intrat cu mașina într-un grup de oameni. Ceva s-a mișcat în ea și a scris despre eveniment din perspectiva unei persoane care mai trecuse prin așa ceva. Cineva i-a recomandat să trimită textul la NPR, radioul public, și așa a început ceea ce avea să fie un proces de vindecare care a funcționat: nu prin ascunderea de ceea ce i se întâmplase, ci prin deschiderea către oameni și povestirea evenimentului fără ezitare:

I was told that I should be prepared for hate mail, for negative comments on the internet, for people calling to harass me. But what happened was completely positive, there was a huge outpouring of support. Close friends that I had never told heard me on the radio and were uniformly compassionate and supportive. They told me I was strong for speaking out and that they were so sorry I had suffered. Something flowered inside, I felt a great sense of relief and much more connected to the people around me, and to the world. It was like coming out. I also heard from other people who had accidentally killed people and who’d had experiences similar to mine, the post-traumatic symptoms – the flashbacks, feeling disconnected, difficulty concentrating, and, of course, guilt and shame. It was very powerful because none of us had ever talked to anybody who’d had the same experience

Toată povestea e un bun exemplu de vindecare prin comunicare, despre puterea pe care o are asupra noastră faptul că vorbim cu cineva despre un subiect greu. Când te hotorăști să vorbești despre ceea ce ți s-a întâmplat descoperi că nu ești niciodată singur pe lume, că și alți oameni s-au lovit de același lucru și au simțit ceea ce ai simțit tu. Sentimentul de apartenență la un grup, de căldură și înțelegere venite de la altă persoană – asta vindecă de fapt orice traumă interioară despre care ai crezut că nu va dispărea niciodată.

Vă recomand să citiți tot articolul și să învățați câte ceva din el. Să conduceți prudent, să vorbiți cu alți oameni despre lucrurile grele din voi. Să vă deschideți oamenilor sub diverse forme și să descoperiți cât bine poate face asta. Aveți grijă de voi.