Toate încep cu începutul

Am citit ce zicea un turc despre a face design: să te apuci şi să faci orice, să începi de undeva. Tot designul frumos, toată arta a început… cu începutul, de undeva. Cică să deschizi un tool şi să te apuci să încărcăleşti. Până la urmă aşa făceam şi în copilărie, luam o foaie şi încărcăleam ceva pe ea. Uneori ieşea ceva frumos, alteori mototoleam foaia şi o aruncam. Cam aşa probabil e şi cu arta, uneori iese, alteori nu iese şi gata.

Dar partea frumoasă e că se poate generaliza: în viaţă unele lucruri ies, altele nu 🙂 Suntem aci bucuroşi, mai încolo trişti, apoi iar bucuroşi şi dup-aia iar în depresie. Am auzit că tot aşa e şi-n tenis, de la Caragiu citire. Toate vin, toate trec, iar vin unele şi trec şi alea; tot un du-te/vino. Apoi la fel e şi-n software (obsesia mea), trebuie să începi de undeva ca să ajungi la ceva frumos şi util sau pur şi simplu nimic mare, ci doar încă oleacă de teritoriu explorat. În software nu-i loc de ou şi de găină, în software te apuci, continui, îi dai bătaie şi dai la clape până încep biţii să danseze.

Poate-s prea distrat acum, dar regula trebuie să rămână: orice ai face… începe de undeva. Planurile-s bune, dar dacă în urmă rămân numai planuri fără nimic concret atunci în lume-s numai intenţii bune şi-atât. Just start începe odată! N-o mai tărăgăni, începe cu ceva simplu şi-apoi poteca se va lumina ca să vezi pe unde-o iei. Încearcă, experimentează, naşte ceva.

Amin.