Teatru pe pâine

Săptămâna asta a fost bună, am văzut la TNB 4 piese pe care, bineînțeles, le recomand. Pentru că de ce nu?

• Omul care a văzut moartea – un nene salvează un homeless de la înec și vrea să profite de pe urma acestui lucru pentru a deveni primar. Iese haos.
• Tectonica sentimentelor – doi inși se despart, iar femeia vrea să se răzbune pe bărbat combinându-l cu o prostituată, jucând bine o strategie prin care el se căsătorește cu prostituata, după care i-o trântește în nas.
• Fata din Curcubeu – o piesă foarte frumoasă și bine închegată, mi-a mers la inimă. Un monolog neplictisitor al unei femei fără adăpost care-și povestește viața. Plină de umor și originalitate, du-te să o vezi, are să-ți placă.
• Sinucigașul – un nene vrea să se sinucidă de depresiv ce e, iar grupuri de interese vor să-l convingă să se sinucidă pentru cauza lor. Am mixed feelings față de piesa asta, dar în general aș zice că merge. Piesa are substanță, ideea din mijlocul ei e foarte bună, dar pe alocuri, ocazional, e atinsă de plictiseală. Asta nu-i ceva atât de dramatic, dar s-ar putea rescrie mai bine.

Cu piesele astea… de obicei mă iau după intuiție și mai puțin (deloc chiar) după recenzii și recomandări. Mă uit pe teatral.ro și mă las furat de câte ceva, mă uit la câteva fotografii, văd ce-mi spune titlul și pac, aia e, îmi ia 2 minute să mă decid. Sunt destul de deschis la orice și nu mă duc cu cine știe ce așteptări acolo, de-asta teatrul nu mă dezamăgește niciodată. Plec cu idei de la orice piesă și e imposibil să nu fie ceva din piesă care nu mi-a plăcut. Am o strategie destul de random în ceea ce privește teatrul și-mi place să fie așa. În felul ăsta pot să fiu foarte impresionat de ceva și să plec extaziat de acolo în loc să mă declar potrivit de mulțumit. Cred în puterea spontaneității, a momentului, a prezentului.

Săptămâna viitoare merg la Odeon la ceva ce am impresia că o să-mi placă. Țin minte că am văzut odată acolo Blifat, care mi-a plăcut și pe care aș revedea-o cu plăcere. Era despre monștrii pe care-i creează lipsa de comunicare – cuplurile ar fi mai fericite dacă ar vedea piesa asta și-ar ține cont de ea.

Mergi la teatru că-ți umple sufletul.