Semne

Într-o dimineață n-am mai apucat să mănânc acasă și nici să-mi fac cafea, așa că am trecut pe la Georgiana, patiseria, să iau ceva de mâncare și-o cafea. Buimac am ajuns la muncă și am redevenit om. Când am redevenit om mi-am dat seama că animalul de dinainte i-a dat femeii de la fereastra patiseriei 50 de lei și-a uitat să ia restul. O fi strigat după mine când și-a dat seama și ea că trebuie să dea un rest, dar am un talent nemaipomenit la a mă strecura ca un șarpe în întuneric.

Seara, în aceeași zi, mă întorceam acasă cu un tramvai. La un moment dat se oprește prematur într-un loc dintre stații. Lumea se îngrămădește buluc către față, ba unii zic să le dea drumul. Eram foarte absent așa că doar m-am bucurat că s-a eliberat un scaun, m-am așezat jos și m-am apucat să citesc. Când mă trezesc văd afară o ambulanță, poliție, ăia de la descarcerare, multă lume adunată. Mi-am dat seama că tramvaiul ăla n-o să plece curând, așa că m-am dat jos dezamăgit.

Avusese loc un accident, cineva se prinsese pe șinele tramvaiului care venea din sens opus. Nu știu cum și de ce, cert era că era încă viu, se auzeau gemete de sub tramvai. Multă lume curioasă era strânsă la locul cu pricina, ca la târg. Am luat-o la pas pe lângă linie și-am mers câteva stații pe jos până s-a dat drumul din nou la tramvaiele de pe sensul meu.

Din ziua aia sunt mai atent la restul pe care trebuie să-l primesc și la cum traversez.