Semeni cu tac-tu

Toată copilăria am fost înconjurat de animale. În general asta a fost ceva plăcut, însă de multe ori cauzau conflicte și probleme: ba stricau ceva, ba nu se supuneau, ba se pierdeau, ba nu mâncau frumos (în sensul că dădeau fânul pe jos), ba nu făceau treabă cum trebuie, ba se îmbolnăveau și mureau. Sunt și ele foarte temperamentale și, ca și oamenii, când nu le convine ceva asta se observă în ce fac. Animalele-ți pot pune răbdarea la încercare în cel mai serios mod. Când te supără primele porniri sunt să le înjuri sau să le bați. Până să ajungă acolo, tata avea (și încă mai are) o vorbă:

Stai, mă, că te fac io pă tine…

Când zicea vorba asta era clar că fusese provocat maxim de animal. Era declarația lui de război, conștientizarea faptului că starea de status qvo trecuse, că trebuia să se adapteze la jocul dușmanului, că o nouă mini-epocă a început, cea care trebuie să concluzioneze cine pe cine domină, cine căștigă bătălia.

Într-o seară am vrut să fac o maioneză. De patru ori am încercat fără succes. Știu să fac o maioneză (și să o repar dacă e să crape), mi-a ieșit din prima cu alte ocazii, însă în seara aia karma n-avea chef de împliniri, ci de leneveală de vineri seară. Neînțelegând ce merge prost (uleiul de palmier era de vină), în frenezia încercării și enervarea din cauza eșecului repetat m-am trezit zicând:

Stai, mă, că te fac io pă tine!

M-a bufnit râsul după câteva secunde realizând cât de mult semănam cu taică-miu atunci când calul nu voia să tragă butucul după el, se tăvălea în noroi cu căruța după el sau o lua la sănătoasa pe coclauri. Adevărat e că ce naște din pisică – șoareci mănâncă și că oricât ai încerca să renegi moșteniri sau să te distanțezi de comportamentul părinților, n-o să reușești pe deplin. Sângele e comun și asta are mult mai multe implicații decât îți poți imagina. Semeni cu tac-tu și asta e.

Mă întreb când o să mă apuc de tâmplărie…