Seara în bloc
De vreo lună am redevenit burlac (da, știu, șoc și groază!) și m-am mutat iar. Undeva pe la Eroii Revoluției am găsit o garsonieră decentă în care să mă desfășor și totul merge bine, e liniște și pace și mă simt bine cu mine, toate-s bune.
Blocul în care e garsoniera e ca un fel de cub mare cu un gol în centru, nu știu cum se numește tipul ăsta de bloc. Cert e că e acolo în mijloc un spațiu de 2 m2 în care dau multe ferestre de bucătărie sau baie. Seara, din baie, aud conversațiile vecinilor. Nu că ar fi ceva interesant acolo, totul e absolut tipic, tonuri ridicate, certuri reprimate, voci de tutunari înrăiți, scurgeri zgomotoase de chestii, văicăreli despre lipsa banilor. Nu e neapărat deranjant, dacă închid ușile de la baie și bucătărie nu se aude nimic. Dar stau câteodată-n baie și nu mă grăbesc să ies de acolo. În spatele meu viața de seară a familiei bucureștene se desfășoară molcom în zăngănit de oale și tacâmuri, în povești de la muncă, în țipete de copii nemulțumiți, de mame și bunici hitleriste care-i altoiesc pe copii și încercă să țină frâiele. Am puternica senzație de închisoare la domiciliu, oamenii ăștia sunt sortiți zidurilor, scurgerilor, ferestrelor opace și întunericului golului ăluia de aerisire. Iar eu n-am decât să-i ascult sau să închid ușa.
Nu am cum să nu compar cu serile de la țară. Încerc să nu intru în clișeul ăsta cu „la țară e mai frumos”, dar nu pot, îmi vine natural. Am mai scris parcă pe tema asta… soarele se duce, seara vine și te prinde pe-un maidan unde converg parcă toate zgomotele satului. Lătratul câinilor, vântul, clopoțelele animalelor, nechezat de cai, muget de vaci, bocănit de copite. Nori fosforescenți, miros de mămăliga unei femei din sat, iarbă udă, miros de fân uscat. Cobori și smulgi un măr pe drum și-l mănânci cu poftă, așa nespălat. Închizi porțile, ajungi acasă, vine noaptea, stele curg și liniștea cade peste oameni și animale. E atâta liniște că te dor urechile dacă nu ești obișnuit.
Ceva bun tot va ieși din toate astea. E cale lungă înainte și cumva o scoatem noi la lumină.
