Şcoala are vârsta ei

Se spune că omul cât trăieşte învaţă. Just, însă trebuie să recunoaştem că vorba asta ascunde undeva o dogmă, o utopie care face ca ea să fie primită cu reticenţă de cei care au trecut de tinereţe. Într-adevăr, vorba asta merge folosită în şcoală pentru a cultiva acel spirit de cunoaştere continuă. Însă la un moment dat lucrurile trebuie privite în faţă şi comparate cu realitatea. Atunci vine în mod normal întrebarea: dar când punem în practică lucrurile astea pe care le tot învăţăm?

Sper să nu fiu greşit înţeles. Sunt adeptul unei cunoaşteri continue, dar prin vorba asta simplă nu se spune totul. Contrar sensului care te loveşte prima dată, acela că nu înveţi doar în şcoală, ci şi la bătrâneţe, cred mai degrabă că el e din ce în ce mai puţin valabil odată cu înaintarea în vârstă. Învăţatul se face când eşti tânăr; la bătrâneţe trebuie pus în practică ceea ce ai învăţat. Pentru că, lăsând la o parte sadicul situaţiei, înveţi cam degeaba la bătrâneţe, pentru că s-ar putea să nu mai ai timp să pui în practică…

Aşadar, ca o concluzie, şcoala are vârsta ei; multe lucruri au vârsta lor. Nu cădea în nimicnicie crezând că lucrul ăsta va stârpi “spiritul tânăr“. Spiritul tânăr se referă la altceva, poate o să vorbesc altădată şi despre asta. Unele lucruri trebuie făcute când eşti tânăr şi aproape că nu-şi mai au sensul la bătrâneţe, la fel cum unele lucruri îşi au sensul făcute doar în tinereţe.

E doar o părere subiectivă, sunt sigur că o minte scurtă se va ataca repede şi va găsi contraargumente rapide şi “necoapte” la tot ce am spus; de altfel mi se întâmplă des zilele astea.

Succes în ce faci şi fă-le la timp!

[Sursa fotografiei: https://edithmyrant.blogspot.com/2011/04/antiquated-anger.html]