Sărbători de succes: somn

2014 cred că e anul care m-a îmbătrânit cel mai mult. Probabil că e o regulă, întotdeauna anul cel mai recent care trece te îmbătrânește cel mai mult, te domolește, te așează la locul tău. Dar eu cred că anul în care îmbătrânirea se simte mai prezentă, mai aproape, mai incisivă e ăla în care te hotărăști pentru prima dată sincer și decisiv să dormi de Crăciun și revelion 🙂 La mine e acum; am ajuns la concluzia că toată oboseala sau plictiseala sau aglomerarea sau lipsa de chef resimțite în toți ceilalți ani n-au avut absolut nicio justificare. Habar nu am de ce-am făcut-o, de ce am ales să-mi formez niște așteptări cu ocazia unor evenimente larg acceptate și adoptate de lume.

A nu se înțelege ceva tragic prin îmbătrânire. Dimpotrivă, la mine îmbătrânire are un sens cât se poate de pozitiv și optimist. Cred că înseamnă creștere, maturizare, conștientizare, mai mult self-awareness, poate mai multă înțelegere a lucrurilor și o calibrare mai bună a așteptărilor, a speranțelor. Poate cei mai în vârstă or să sară pe mine „cum mă, tu la vârsta asta să vorbești de îmbătrânire!?”. Da, uite că se poate, dar păzea, că s-ar putea să înțelegem lucruri diferite prin cuvântul ăsta. Și oricum ar fi, cert e că suntem fiecare mai mult sau mai puțin bătrâni decât cei din jurul nostru, nimic nou sub soare.

Iată-mă așadar la Plaiu Nucului de sărbători. Ceva mâncare, ceva băutură, o duzină de filme, un teanc de cărți, fără internet (cu excepția celui mobil care m-a ajutat să postez articole de aici). Zăpadă n-am, dar am un vânt năprasnic, miros de pământ, un cer laaarg, pisici, un miel și libertate deplină. Am ajuns într-o seară cu mașina ca un tanc, plină de lucruri pe care vreau să le las definitiv aici, de care voiam să scap, așa că la București mă așteaptă o casă mai simplă și mai aerisită. Toate bune pentru 2015.