Să faci ce ţi se spune şi să ştii doar ce-i nevoie

Să faci ce ţi se spune fără să ştii dacă acel lucru este bun pentru cineva, fără să poţi valida ce ţi se cere, fără să ştii dacă are vreun sens, dacă ajută pe cineva şi, în final, dacă merită să o faci. Mereu aflându-te la sfârşitul unei serii de intermedieri, de interpretări care nu-s ale tale, de căi indirecte către un pământ care este de fapt… realitatea adevărată din afara globului de cristal. Timpul trece, vine iarna şi dup-aia primăvară.

“When you interview someone, it’s pretty easy to tease out if they take the initiative to solve problems or take on projects – or if they’re simply better at being told what to do. Both are great kinds of people, but I’ve found most fall into one category or the other. I generally ask, ‘Tell me about a project you’re really excited about.’ The self-starters will talk about a problem they found and how they solved it. The people who aren’t will say, ‘My manager came to me and said can you build…?’ Right away you can tell. And for our kind of organization, having to be told what to do just isn’t a great fit”

Să nu ştii pe ce lume te afli, la propriu, să ţi se ascundă lucruri până-n ultimul moment posibil, în spatele unor uşi să se desfăşoare realitatea adevărată, nu ceea ce vezi sau auzi tu direct. Şi, eventual, să afli şi tu într-un sfârşit cum stau lucrurile de fapt, cum arată viitorul, unde se poziţionează proiectul tău, sau echipa ta. Sau compania.

“Classic management advice, and all my mentors told me that insulating your team from things so they won’t worry will make them more productive and happier. But they just got angry, and confused, and disconnected. I was constantly censoring all this information and they were way happier when they knew everything”

De aici: How Medium is building a new kind of company with no managers