S.O.S. toateblogurile.ro
Tare-i frumos să te apuci de o treabă care-ţi place. Şi să lucrezi cu drag şi spor şi, mai ales, să ai un feedback constant că treaba pe care o faci tu creează valoare, e apreciată şi face o diferenţă. Dar na, nu-i tocmai uşor ca toate astea să se întâmple, sunt o mie de piedici, o mie de oameni care te descurajează, o mie de alte lucruri pe care trebuie să le sacrifici pentru a te ţine de treaba de care te-ai apucat. Da, asta se leagă cumva de postul precedent în care ziceam că mie nu-mi prea ies (momentan) genul ăsta de “proiecte” şi că diverse impedimente mă împiedică să le duc la bun sfârşit.
Ca să fiu mai clar: acum vreo trei ani s-a deschis toateblogurile.ro, care se voia a fi un fel de comunitate a bloggerilor români. Frumos, nu? Ideea în sine nu-i una rea şi are toate premisele ca din ea să rezulte un proiect fain. După câteva schimbări, modificări, transfigurări (maturizare aş zice) proiectul ăsta încă mai există, dar se pare că nu pentru mult. Nenea Victor, omul din spatele acestui proiect a anunţat că din septembrie se taie macaroana: toateblogurile şi, de fapt, întreaga idee de portal tb.ro, se va încheia. Asta nu mi-a plăcut. Personal aveam câteva nemulţumiri legate de site-ul în sine al comunităţii, însă apreciam ideea, omul din spatele ei, munca depusă şi, până la urmă şi rezultatul pentru că era cât de cât ceva destul de bine pus la punct; speram să iasă ceva mare din asta pentru că puţine proiecte româneşti aveau ca ţintă oamenii/membrii şi satisfacţia lor aşa cum mi s-a părut că avea toateblogurile.ro.
Însă asta e, nu toate lururile care încep bine continuă bine/supravieţuiesc. Din câte am citit mai sunt şanse ca proiectul să supravieţuiască prin achiziţie sau continuarea bătăliei de suprevieţuire. Două gânduri îmi trec acum prin cap care cred eu că au dus la periclitarea ideii:
- Lipsa unei echipe “multi-lateral dezvoltate”. Pare-mi-se că tot proiectul a fost în mare parte one man show. Proiectele astea nu au cum să reuşească. Victor a făcut şi el ce a putut şi a putut mult, însă nu la nesfârşit.
- Lipsa unei modalităţi concrete de monetizare. Daca nu scoţi bani din proiect atunci îl faci doar din pură plăcere, însă pe lângă asta trebuie să ai un job care îţi reduce drastic timpul pe care-l ai la dispoziţie pentru idee. Logic.
Ca să nu mă lungesc cu presupuneri inutile închei aici. Sper totuşi ca proiectul să iasă din criză, să continue şi să se redreseze. Mi-aş dori să pot participa cu ceva oricât de mărunt; poate dimineaţa-n metrou o să-mi aloc timp de gândire pentru asta.
A, da, am scris şi cu speranţa că vreun baştan filantropic o să citească asta şi o să se hotărască să nu mai dea banii pe femei, ci pe o idee bună, românească. Zic şi eu.
