Soluția pentru România
Aseară am fost la proiecția celor 3 filme despre Ținutul Buzăului, un proiect foarte fain pentru o zonă cu un potențial incredibil. A fost un moment emoțional pentru mine, revăzând la cinema în București locuri prin care am copilărit și pe care nu credeam vreodată să le văd pe sticlă. Mă uitam pe furiș la toți oamenii din sală și parcă-mi venea să strig „mulțumesc că ați venit, oameni buni”. Am avut așa un sentiment că orice se poate. În pași mici și cu greutate, dar se poate.
Apoi am văzut că majoritatea parlamentară PSD-ALDE și-a dat jos al doilea premier. De un an de zile au mână liberă să se ocupe de țara asta, să-i facă pe români să nu plece din țară, să-i facă pe cei plecați să revină, să facă legi mai bune pentru cetățenii lor. Tot ce-au putut să facă a fost un continuu scandal între ei, o bătălie nesfârșită pe ciolan. Zău, anarhia ar fi fost o alternativă mai bună: n-au făcut niciun km de autostradă, asta se putea face și dacă nu era nimeni la guvernare. Apoi au făcut tot posibilul să maltrateze legile justiției și să-și scape penalii de la închisoarea pe care o merită. Zău, anarhia era mai bună, majoritatea asta parlamentară nu a adus absolut nimic bun, ci dimpotrivă.
Postul ăsta nu e despre politică. E despre contrastul dintre oamenii părăsiți și propriul guvern. Am văzut în proiecția celor 3 filme bunici lăsați pradă uitării de copiii forțați să plece în străinătate. O bătrânică care locuia în pădure cu câinii ei, o alta care-și liniștea dorul cântând, un fierar dezamăgit că n-are cui să lase meșteșugul. Oameni care într-o altă țară cu un guvern bine intenționat ar fi trăit mai bine printre nepoți.
Toate lucrurile astea urâte din România se întâmplă pentru că nu știm să nu mai lăsăm penali și trădători de țară la conducere. Nu votăm, iar atunci când o facem punem ștampila pe aceiași candidați care n-au demonstrat vreodată că pot munci cinstit, darămite să muncească cinstit pentru noi. Acum avem alternative noi de încercat, au început să apară oameni politici care au demonstrat ceva în viață și noi votăm tot cu partidele care ne-au dezamăgit dintotdeauna. Ce e în capul nostru, români? De ce nu mergem la vot, de ce nu votăm tineri care au intrat în politică din afara unui sistem care e dovedit că funcționează doar pentru el însuși?
Acestea sunt întrebări și nelămuriri asupra cărora eu nu am nicio putere. Nu pot convinge milioane de oameni să voteze rațional. Tot ce pot face e să încerc prin pași mai mici să fac ceva bun pe plan local pentru Buzăul din care mă trag. Tot ce pot face e să abordez lucruri pentru comuna Lopătari uitată de lume undeva la munte. Să fac ce pot când sunt acolo sau când sunt departe și să-mi fac din asta o misiune personală. Îi știu pe consătenii mei și știu că merită mai mult, merită ceva mai bun.
Cred că asta e soluția pentru România: toți cărora le pasă de oamenii care merită mai mult în țara asta ar trebui să acționeze local în loc să se lamenteze național. Să pornească din comunitățile mici și să încerce să schimbe ceva în bine acolo.
În spiritul ăsta caut teren de casă în comuna Lopătari. Dacă știi ceva dă-mi de veste. Și continuăm de acolo.
