Restul lumii

În bula în care trăiesc eu prea mult am discutat despre alegeri și politică în ultima perioadă. Nici un subiect de discuție nu e total inutil, însă acesta e unul special. În teorie vorbim despre ceva ce ne afectează viața de zi cu zi, dar în practică nimeni nu dă 2 bani pe opiniile, principiile, scandalizările, dezaprobările noastre. Politica fără vot e inutilă. În bula mea noi am votat, dar restul lumii n-a prea făcut-o, așa că toate eforturile noastre pare că au fost în van. Micile noastre bătălii și victorii n-au fost de ajuns și am cam pierdut războiul.

De câte ori mă întristez când aud de ideile tâmpite ale prim-ministrului de facto Dragnea mai recitesc articolul ăsta ca să-mi aduc aminte și să-mi revin. Mintea mea parcă refuză să priceapă cum oamenii au votat vechiul sistem, vechii politruci, vechii mafioți care încă din primele zile de guvernare au început să reinstaureze statul de fapt al noului comunism infect. Aș putea să zic despre toți incompetenții ăia de miniștri, despre Colectiv, despre gestul simbolic al păpușii Grindeanu, despre minciunile lui Dragnea. Dar cei din bula mea știu deja de toate lucrurile astea. S-au oripilat și ei, au fost și ei dezamăgiți în sinea lor și au mers mai departe.

Problema este comunicarea cu restul lumii, cu cei care nu fac parte din bula noastră. Cei care n-au acces la informație așa ușor, cei cărora nu le arde de principii și guvernare corectă, ci de măriri de salarii imediate. Cei care nu înțeleg de ce stagnăm și nu evoluăm și noi ca restul Europei, cei care se refugiază în surse de informație îndoielnice, în explicații simpliste ca „toți sunt niște hoți” și acțiuni total ineficiente ca „îmi anulez votul”. Trebuie să (re)luăm legătura cu oamenii ăștia, să îi înțelegem și să îi abordăm. E destul de clar că schimbarea n-o să vină de sus în jos niciodată, așa că trebuie să o luăm de la zero, de la rădăcini. De la educație, de la sărăcie, de la lipsa infrastructurii de orice fel.

Mă uitam la mine la Lopătari. Când am fost la vot ne-am întâlnit cu niște femei care se întorceau de acolo. Din vorbă-n vorbă au scos porumbelul pe gură: „am fost la votare, să vedem, poate ăștia ne-or da ceva”. De aici trebuie plecat, de la oamenii ăștia care nu văd mai departe de promisiunile imediate și nefondate care li se fac. Nu e vina lor, e vina sistemului coclit care-i ține în subzistență, la limita existenței ca să le fructifice speranțele și deznădejdile în scopul obținerii puterii și beneficiilor.

Dacă nu ne-am hotărât deja să plecăm din țară atunci ultimul resort de care ne putem agăța ca să nu înnebunim e să ieșim din bula noastră și să mergem acolo unde nimeni nu vrea să meargă și să ne luptăm cu mentalități și sărăcie și muncă în van și minciuni servite ani și ani de-a rândul. Să ne reorientăm proiectele de toate felurile pe educație și educare, pe aducerea informației acolo unde e nevoie de ea și mai ales în formatul în care e nevoie. Trebuie să înțelegem cu toții, de la mic la mare și de la sărac la bogat, cum funcționează guvernarea și cum o putem noi controla. Ușor de zis, greu de făcut.

Din primăvară vreau să mă ocup de Oameni de la țară, simt că e ceea ce pot să fac eu în spiritul celor scrise mai sus. Citește și tu despre proiect, mai cere-mi informații și dacă rezonează cu tine și-i vezi potențialul dă-mi de veste. Și hai să facem.