Re: Sfatul pe care e greu să-l urmezi când eşti tânăr

Citeam deunăzi un articol al Tarei Duveanu, care scrie frumos, despre un sfat pe care trebuie să-l urmezi când eşti tânăr şi anume: să nu asculţi de gura lumii, ci numai de gura apropiaţilor, a celor care au fost lângă tine la bine şi la greu şi în care ai încredere.

Asta te protejează de neplăcerile cauzate de gura lumii şi de toţi păreriştii care se bagă cu forţa peste ce faci şi ce spui. E un lucru bun, din punctul acesta de vedere, să ţii cont doar de părerile prietenilor. Rămâi într-un cerc restrâns din care iei tot ce ţi se oferă. Dar oare e asta satisfăcător? Pentru unii oameni ar putea să fie. Pentru mine n-ar fi. Să zic şi de ce.

Prietenii tăi sunt şi ei oameni şi s-ar putea să n-aibă întotdeauna cunoştinţele şi expertiza necesare să-ţi dea un sfat bun. Şi-atunci te ratezi, mulţumindu-te cu puţin. În plus şi prietenii sunt de cele mai multe ori părerişti şi habar n-au despre ce vorbesc, pentru că asta e, sunt şi ei oameni şi mai greşesc, nu-i bai. Şi-atunci ajung la această concluzie: părerile prietenilor sunt futile, ca şi ale celorlalţi oameni, şi nu prea te protejează de nimic. Nu obţii nici un avantaj limitându-te la prieteni.

Şi-acum să vină porumbeii: soluţia nu e să faci scuturi, ci să filtrezi informaţie. Aici e cheia şi încerc să conving cât mai multă lume de lucrul ăsta: cheia succesului constă în abilitatea de a filtra informaţie, de a strânge informaţia utilă şi de a îndepărta pleava. Gura lumii generale e doar o gaură prin care ies informaţii; mult junk şi câte-un lucru bun, ascuns. Soluţia e să construieşti în tine un fel de mecanism de recunoaştere şi filtrare al sfaturilor, al vorbelor, al informaţiilor pe care le auzi, voluntar sau involuntar, de la diverşi inşi şi să asamblezi din toate acestea ceva util. Nimeni şi nimic nu te va proteja de oameni de slabă calitate, de oameni proşti, de argumente şi sfaturi ilogice, indiferent că e vorba de străini sau prieteni. Aşa că soluţia e chiar în grădina ta; depinde numai de tine cum percepi lucrurile, de ce fel de oameni te înconjori, de cât de sensibil eşti la încercările celorlalţi.

Poate sună prea robotic şi automat ce zic. Dar totul se rezumă la asta: concentrează-te pe devenirea ta şi mai puţin pe ceea ce vine din exterior, forţându-te. Eu-s mai scumbag aşa de felul meu şi nu prea dau doi bani pe nici un sfat, de la oricine-ar veni, decât dacă rezonează cu ce am nevoie şi are sens. În rest totul e vânt. Sprijină-te pe ceva, că doare: oamenii-s doar surse de informaţie şi foaaaarte puţini pot trece de nivelul ăsta. Asta e, aşa e făcută lumea, nicio filozofie n-o să schimbe asta: oamenii trec şi vin, vin şi pleacă şi nimănui nu-i pasă de succesul sau eşecul tău, fiecare-şi vede propriile-i obiective şi aspiraţii. Grădinile, prin tot ceea ce înseamnă ele, au fost inventate cu un scop: ca fiecare să-şi vadă de iarba lui şi din când în când, ocazional, să facă un grătar cu vecinul. În rest pleavă pe un câmp cules peste care bate un vânt de toamnă în aşteptarea iernii. Nimic şi absolut nimic.