Viață de primar la țară
Pe vremea când aveam timp de scris urmăream câteva bloguri cu care eram permanent la curent. Dollo era printre ele, deși nu știam cine scrie sau de ce. Ani de zile mai târziu am aterizat iar pe acest blog fix în secțiunea Oameni care sfințesc alte locuri și care făcea cam ce aș fi vrut și eu să fac cu un vechi proiect personal: prezenta poveștile de viață ale unor români fie plecați, fie rămași, fie întorși în România. Acest gen de povești reale pot fi incredibil de captivante pentru că arată luptele interne ale oamenilor în legătură cu această țară de care suntem într-un fel sau altul legați. Pe mine unul mă interesează mult asta.
Și așa am completat rapid chestionarul de pe blog pentru cei rămași - cei care s-au gândit să plece din țară, dar care din varii motive au rămas. Mă număr printre ei și, mai ales, mă număr încă printre cei optimiști. Mai departe Dollo m-a contactat cu un chestionar mai lung care mi-a luat luni de zile să-l termin. Luni de zile nu pentru că l-aș fi lucrat foarte mult, ci pentru că l-am lucrat în puținul timp liber pe care-l am ocazional.
Răspunsurile sunt cam dezlânate, dar reflectă deasemenea o realitate dezlânată, aglomerată și pe alocuri haotică - asta este viața mea de primar la Lopătari și nu mă feresc să vorbesc despre ea așa cum e, cu bunele și relele ei. A fost un exercițiu interesant pentru mine și sper că și pentru voi va fi o lectură care să vă facă să vă gândiți la unele din întrebările care ne frământă pe unii dintre noi:
De ce să rămân?
De ce să plec?
De ce să mă întorc?
Am ales acum ceva timp să practic răspunsul la aceste întrebări, cu precădere cel pentru „De ce să rămân?”. Prin viața și activitatea mea la Lopătari sper să ofer cuiva un brânci la a se gândi la rolul lui în România și pe planetă în general. Cred că în ce am făcut eu sunt multe lucruri „așa nu” sau „așa da” și cred că fix asta este rostul omului: să meargă înainte și să facă lucruri, chiar dacă mai face și greșeli.
Articolul integral poate fi citit aici: www.dollo.ro/…/claudiu-constantin-primar-lopatari. Nu am cenzurat nimic și am lăsat chiar și titlul la latitudinea editorului.
