Prima zi

După ultima zi din an ce vine? Prima zi din celălalt an. Prima zi în care mulţi îşi vor începe planurile făcute pe ultima sută de metri, alţii vor dori să înceapă o viaţă nouă, alţii se vor lepăda de trecut sau cel puţin asta vor dori. Majoritatea planurilor şi a iniţiativelor vor eşua după câteva zile sau, cel mult, luni. Ceea ce ne face să ne întoarcem la vorba veche care nu ne place, dar care rămâne lipită de conştiinţa noastră ca o lipitoare: schimbarea, îmbunătăţirea trebuie să vină în fiecare zi începând de acum. Chiar acum, nu mai târziu. Nu după ce cumperi nu-ştiu-ce scule, nu după ce te vezi cu nu ştiu cine, nu după ce goleşti frigiderul sau după ce speli aragazul. Chiar acum. Dacă ai ceva ce vrei îmbunătăţit în viaţa ta trebuie să o faci acum nu pentru că e 1 Ianuarie, ci pentru că vrei să începi imediat, fără amânări, fără aşteptări. Nu pentru unul şi altul, nu că zic eu şi ţi-a mai zis şi maică-ta, ci pentru că îţi doreşti să ai grijă de tine şi crezi întradevăr că ai nevoie să începi să faci un lucru nou.

Nu zic nimic nou, dar poate că insistând încă o dată pe puterea lui „acum” şi iluzia lui „de la început de an” un ochi sau altul va lua aminte. Din nou, sper că dacă mai aduc şi eu un aport în conştiinţa ta asta va ajuta la iscarea unui imbold şi lucrurile se vor schimba în mai bine pentru tine. Ceea ce m-ar bucura 🙂

Acum, inevitabil, trebuie să mă gândesc la ce am făcut eu anul ăsta. Multe lucruri sunt consemnate aici pe blog, altele au rămas din păcate nescrise din lipsă de timp sau inspiraţie. Mi-am luat pisică, a căzut de la balcon pisica, mi-am luat maşină, s-a accidentat maşina, am fost la Blaj, am fost cu cortul de infirm de puţine ori, am scris despre oameni care mi s-au părut că schimbă lumea în mai frumos (sper s-o fac mai des), am aflat de lucruri grele şi şocante care au fost un imbold în a-mi schimba alimentaţia, m-am apucat de alergat (m-am cam lăsat odată cu venirea frigului), am mai citit, am mai văzut câte-un film (şi mai rar), am renunţat o lună la Facebook, am creat un loc pe Facebook pentru Plaiul Nucului care place multora, am fost la concertele Larei Fabian şi Tarjei Turunen şi aşa mai departe. Mai sunt multe, scrise şi nescrise zic.

Ce-mi propun pentru anul ăsta? Nimic, după cum spuneam că trebuie mai sus 🙂 Dacă-mi vine ceva în minte o fac, dacă vreau să încep ceva încep la momentul respectiv. Viaţa curge şi-i presărată cu bolovani, îi dăm înainte. Dar cel mai mult aş vrea în noul an să înţeleg. Să înţeleg de ce merg unele lucruri cum merg, să înţeleg oameni, să mă înţeleg pe mine şi ce vreau de la mine, să înţeleg ce pot să fac pentru a îmbunătăţi lucruri, pentru mine şi pentru alţii. Să pătrund cu mintea adică; sper să devin mai bun la asta. A, da, şi să economisesc că-i important şi te-ajută la ananghie.

Planuri pentru blogul ăsta? Nu mari schimbări, lucrurile merg în direcţia în care trebuie, adică scriitură. Poate o să diversific forma conţinutului, dar nu-mi propun nimic, aştern cum simt. Mă uit în urmă şi văd că-s vreo patru ani jumătate de când îl ţin sub o formă sau alta, ceea ce e… mult; uneori mă mir că l-am ţinut atâta. Sper că mi-a intrat în sânge şi că n-o să-l las să putrezească niciodată. Statisticile spun că anul ăsta am fost mai citit decât oricând, deci poate că ce scriu rezonează cu cineva. Să lăsăm lucrurile să curgă şi să fim împăcaţi cu modul în care se întâmplă asta 🙂 Îţi doresc şi ţie, cititorule, linişte sufletească şi mai multă eficacitate în a te cunoaşte pe tine însuţi, poate singurul scop adevărat al vieţii, din care decurg toate lucrurile bune. Noroc!