Poveşti de dragoste
Un titlu ironic al unei piese de teatru cu Maia Morgenstern si Mircea Rusu pe care am văzut-o în seara asta la Metropolis. Faină şi piesa, faină şi locaţia, nu mai fusesem până acum acolo (undeva pe Mihai Eminescu).
Până la urmă titlul nu e aşaa de ironic. Numai că te-ai aştepta la ceva pompos, sună a sentimentalism, dar nu-i aşa. Ai vrea să povestesc piesa aici? N-o s-o fac pentru că mi-am dat seama că nu-mi place să povestesc piese de teatru, nici filme. În principiu e despre două cupluri, unul mai tânăr, altul mai în vârstă şi problemele lor care-s cam aceleaşi, indiferent de câtă „vechime” are relaţia. Te face să te gândeşti la ceea ce trăieşti tu în relaţia pe care o ai, să vezi pădurea de copaci şi de-astea. A, da, şi femeia tânără e cam lesbiană.
Sunt aproape sigur că am distrus orice dorinţă de a vedea piesa asta. Aşa-s eu, stric lucruri când mă pornesc să fac ceva ce nu-mi place. Ideea e că piesa e bună, nu te lua după ce-am zis eu aici, du-te la Metropolis, mai ales dacă n-ai mai fost, du-te şi vezi-o pe Maia Morgenstern. Du-te la teatru şi întoarce-te pe jos.
