Politica și penalii, două lucruri diferite

Acum câțiva ani am văzut la televizor un nene. Era relativ tânăr, bine făcut și gura-i mergea destul de repede. Fusese invitat la o emisiune ca să discute despre politică și era foarte dezamăgit. Spunea că s-a băgat într-un partid și a candidat pentru un post de primar în ceva orășel mai mic. Dar că apoi a dat piept cu mafia locală, cu oameni care nu l-au susținut, cu adversari politici care l-au bătut la propriul lor joc. Ieșise recent din toată treaba asta cu o singură concluzie – în cuvintele dumnealui: politica e o curvă.

Acel om este un studiu de caz despre naivitatea românului cinstit. Este povestea celui care se bagă într-un joc fără să știe regulile și care se așteaptă ca prin minune să câștige jocul respectiv fără să aibă de-a face cu contextul în care se joacă. Desigur că există o mafie locală și desigur că vei da de interesele ei atunci când vrei să te bagi în politică. Desigur că alții nu-și vor dori ca intențiile tale bune să fie puse în practică pentru că nu servesc intereselor lor. Și desigur că e nevoie de multă rezistență, insistență, curaj, vorbe și fapte, timp. Nimic din astea nu trebuie să lipsească.

Prin politică se guvernează o țară. Punct. Faptul că politica noastră actuală e un haos creat de infractori nu e vina politicii. Politica nu e o curvă, ci ea a fost violată în moduri repetate de oameni care nu au avut interesul să guverneze, ci să fure. Ca să reparăm ceva în țara asta trebuie să învățăm să facem diferența între politică și penalii care o controlează acum. Penali care au ajuns la guvernare nu de la ei putere, ci prin simplul fapt că oamenii i-au trimis acolo. Puterea stă în politică și-n alegători.