Pe fugă

Se întâmplă multe lucruri în ultima perioadă, nu mai apuc și timp pentru scris pe-aici. Sunt ultimele zile la locul actual de muncă și e aglomerat cu toate că nu fac prea mult progres (din motive stupide și dubioase despre care ar trebui să vorbesc odată), am fost într-o excursie de 3 zile prin Transilvania (unde o fost fain tare), am treabă pe la judecătorie mâine (long story, o să scriu), încropesc niște planuri pentru perioada sabbatical care va să vină, am fost zilnic pe jos la muncă timp de o săptămână. Multă alergătură, destule subiecte, puțin timp. Dar se rezolvă, it will get better in time.

Câteodată mă trezesc într-o fugă confuză, alergând de colo – colo și încercând una și alta, mulțumind pe toată lumea. Nu realizez când ajung într-o perioadă de-asta care mă trage în jos într-o stare de oboseală ciudată. Nu e din cauza multor lucruri pe care le am de făcut, e din cauza priorităților pe care mi le setez. Ziua a avut dintotdeauna și are încă 24 de ore, dintre care vreo 7-8 de somn, câteva pentru birocrație, vreo 8 (zig-zag) pentru muncă. În loc de înghesuit lucruri și experiențe mai degrabă trebuie tăiat din ele, vorba unui clasic încă în viață.

Pe fugă, cam am așa am ajuns să facem lucrurile pe care le facem. Câte puțin din prea multe – asta taie din intensitate pentru a crea cantitate. E cursul previzibil al unei societăți care uită să stea și să respire. Așa se întâmplă tragedii, așa devin oamenii acri, așa se deschide cutia frustrărilor, așa se construiesc regrete. O cursă urâtă cu oponenți inexistenți. Nu ne aleargă nimeni și totuși fugim printr-o pădure întunecată de parcă am fi văzut ursul în urma noastră. Ursul nu vine la tine decât dacă-ți ții mâncarea-n cort; e o chestie practică, dar și o metaforă care se poate aplica pentru extrem de multe situații.

Viața trebuie aerisită, nu controlată la sânge, trebuie umplută de intensitate, nu de cantitate, tind să uit și eu asta de multe ori. Trebuie lăsată să curgă cât mai lin, cât mai natural. Graba strică treaba, e timp pentru toate, același timp care a existat dintotdeauna pentru toți oamenii. Nu timpul este dușmanul nostru, ci pulsul alert pe care singuri ni-l impunem.