Pauză

Dintotdeauna pe la evenimente de orice fel am avut nevoie de pauze. De la câteva minute până la jumătate de oră spre o oră, timp în care am simțit nevoia de aer și singurătate. Pauze de la nunți, de la concerte, de la petreceri în cluburi, de la aniversări, de la vizite. Am ieșit pe furiș și m-am plimbat ca manifestare a unei obsesii pentru mersul pe jos. Sau de plictiseală sau de prea mult fum sau de înghesuială. Nu pot sta locului, iar mersul mă asigură că sunt cu picioarele pe pământ.

Acum ceva timp în Cluj se întâmpla ceva cu muzică bună rău în LaGazette. Am ieșit de câteva ori pe-afară și odată am dat o tură mai îndelungată prin zonă. Stăteam pe zidul de lângă monumentul ăla cu crucea mare și deodată se apropie un tip. L-am văzut de departe, tot arunca în sus o pereche de chei și încerca să le prindă așteptând și sperând ca gravitația să dispară sau să se schimbe în altceva. Era băut bine, dar totuși lucid. Mă-ntreabă ce fac, îi zic că am luat o pauză, mă-ntreabă câți ani am și se miră că la vârsta asta am nevoie de pauză (???). Îmi lasă cheile și zice că se duce să caute un foc. Se întoarce după vreo 5 minute, nu găsise. Îl duc la Gazette, îi fac rost de-un fum și-o bere și i le fac cadou ca un diavol care-l încurajează să-și păstreze viciile. Am mai stat câteva minute și-am intrat înapoi în afumătoare. Semăna teribil cu celălalt tip cu care am intrat în vorbă tot în Cluj cu două săptămâni înainte, ăla care mi-a dat un mănunchi de țigări. Nu cred să fi fost același, ar fi prea mare coincidența.

Cred în reguli. Cred pentru că ele există pentru a putea da ocazia excepțiilor să se întâmple. Fără reguli n-ai excepții și cu ocazia excepțiilor se întâmplă lucruri importante, ieșite din comun, neprogramate, spontane, pe care le ții minte și care te învață ceva despre tine sau despre alții. Pauzele mele sunt excepțiile de la hotărârea de a mă afla într-un loc. Poate n-am chef să merg undeva anume, dar merg până acolo ca să iau câteva pauze.

Îmi place să-mi creez reguli și să le încalc ocazional în deplină cunoștință de cauză. Altfel nu se poate.