Parteneriatul pentru Serviciul Public

Citeam la Andrei Chira o constatare tristă a stării de fapt după moartea lui Balaci. Despre cum sistemul susținut de cei mai egali dintre noi se întoarce inclusiv împotriva lor, despre cum moartea care vine un pic mai devreme decât e de așteptat nu se uită dacă ești bogat sau sărac. Despre cum corupția ne afectează pe toți, de la mic la mare, de la țăran la barosan.

Apoi am citit la Vlad Petreanu despre Partnership for Public Service, o organizație din SUA creată și finanțată de un om mai înstărit de la ei și care are drept scop îmbunătățirea legislației. E ceva ce nouă ne lipsește atât de mult! E nevoie de o organizație care să facă niște curățenie în legislație, dar mai mult de atât e nevoie de implicarea bogaților în îmbunătățirea țării care i-a făcut bogați. La ei unii bogați își asumă o responsabilitate și pun în practică un simț al minimei datorii. La noi nu știu care pe unde să-și mai ascundă averile ilicite, iar cei care-s bogați din munca lor asiduă sunt total neimplicați în problemele societății.

De ce nu se poate și la noi crea și finanța un Parteneriat pentru Serviciul Public?

Sunt foarte puține persoane publice sau înstărite care finanțează și se implică în rezolvarea oricărui fel de problemă civică. Îți dai seama de asta după numărul celor care vorbesc răspicat atunci când Statul mai face câte-o tâmpenie sau când câte un politician se folosește de-un referendum pentru a câștiga popularitate. Se tace și se trage în continuare de buzunarul larg al statului, adică al poporului. Cum să vorbești împotriva mâinii care-ți dă mii de euro la zilele vreunei localități obscure sau vreunui orășel cocoșat de o infrastructură nefuncțională?

Sistemul dă, sistemul ia – un cerc vicios al corupției din care într-un final toată lumea are de pierdut.