Omul sfințește locul
Dacă există ceva cu care toți românii sunt de acord, acel lucru e că țara asta e frumoasă. Avem o diversitate a peisajelor de invidiat și locuri de care călătorii se îndrăgostesc atunci când ajung la noi. Însă doar peisajele luate separat nu înseamnă nimic pentru economia țării și bunăstarea locuitorilor. Poți muri de foame lejer într-un loc care-ți aduce aminte de Rai, mai ales dacă știi că nu acolo vei ajunge.
Pentru economia țării contează oamenii care stăpânesc aceste peisaje. Contează cum le folosesc și cum se comportă cu oamenii care vin să le vadă. De exemplu, la mine la Lopătari există un fenomen extrem de rar în lume: Focurile Vii din satul Terca. Focuri care ies natural din pământ ca urmare a modului cum funcționează această frumoasă planetă. Pentru că primăria nu face mare lucru pentru cetățeni, zona nu este aproape deloc marcată. Pur și simplu nu ai cum să ajungi la Focurile Vii dacă nu ai ajutor de la… ghiciți cine? Localnici. Localnicii comunei Lopătari sunt ghizii la care călătorii apelează când vor să vadă obiective din zonă. Fără ei turismul în zonă ar fi mult mai dificil decât este deja.
Poveștile de pe internet ale călătorilor care au ajuns la noi în comună sunt toate la fel: „am ajuns pe niște drumuri groaznice într-o zonă frumoasă și nemarcată, noroc cu localnicii primitori care ne-au îndrumat”. Suntem recunoscuți prin aceste trei lucruri: drumuri groaznice, locuri frumoase și oameni ospitalieri. Dacă și localnicii ar fi răi și leneși s-ar alege praful de comuna Lopătari, noroc că nu este așa.
Însă așa cum orice pădure are și uscături, și Lopătari are verigile ei slabe. Coboram odată de la Piatra Mortatului cu un grup de oameni din București. Mergeam la vale pe drumul prăfuit de la Terca spre satul Luncile, când un cetățean a trecut în trombă pe lângă noi. I-am făcut semn de la vreo 8 metri să o ia mai ușor pentru că săreau pietre de la cauciucuri, însă el a accelerat și mai tare. Mașina gemea, pietrele săreau ca gloanțele – toate astea pentru că cetățeanul a vrut să demonstreze… cine știe ce? Nu are sens să-i dau numele sau numărul mașinii, nu ăsta e scopul acestui articol. Am scăpat teferi din acest episod care, Doamne ferește, se putea sfârși într-un mod mai puțin plăcut și am rămas cu lecția învățată: oricât ai încerca să promovezi o zonă, calitatea ei puternic influențată de calitatea și ospitalitatea localnicilor. Poveștile, legendele, fotografiile pot atrage oamenii, însă dacă atunci când ei ajung în zonă dau de astfel de oameni (precum cetățeanul de mai sus) își pot face cu totul altă impresie. Și probabil n-or să mai revină niciodată.
Se tot vorbește despre ospitalitatea românească, haideți să o punem în practică. Să le arătăm oamenilor locurile frumoase, dar mai ales calitatea oamenilor care conviețuiesc în armonie cu ele. Să avem grijă de locurile noastre și de oamenii care vin de departe să se bucure de ele împreună cu noi. Am mai scris despre asta aici pe blog: turismul este cea mai mare șansă a României de a ieși la liman, cel mai mare oportunitate pe care o avem față de alte țări. Hai să conșientizăm asta și să facem lucrurile cum trebuie. Și poate undeva în viitor când lumea aude de Slănic o să se gândească prima și prima dată la Valea Slănicului de Buzău.
Dacă vrei să vezi peisajele minunate din partea de nord a județului Buzău urmărește-mă pe pagina mea de călătorii și hai cu mine cu prima ocazie. Garantez că ai ce vedea:
