Octav Bjoza la Profesioniștii
Am văzut într-o zi, săptămâna asta, o reclamă la emisiunea Profesioniștii a Eugeniei Vodă. Se făcea că un bătrânel trecut prin multe vorbea despre mentalitatea de învingător. Și-am zis „ia mă, poate nu uit să mă uit”. Și-am uitat. În seara asta însă, venind de la niște prieteni, am deschis televizorul în timp ce mă schimbam. Și dau exact de emisiunea pe care voiam odinioară s-o văd.
Bătrânelul s-a dovedit a fi Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici. Titlul poate nu spune nimic sau nu spune destule. Omul a dus o viață în suferință, a fost trădat de cel mai bun prieten al său și a făcut 4 ani de muncă silnică și temniță grea. Securitatea i-a distrus viitorul încă de la 19 ani, i-a distrus sănătatea singurului fiu pe care a ajuns să și-l îngroape. Iar acum el și toți cei care au trecut prin asemenea atrocități sunt tratați cu fundul de autoritățile române și de reprezentanții societății noastre, dar și de fiecare din noi prin ignoranță.
Măi omule. Suferința și durerea sunt niște lucruri despre care noi, ăi mai tineri, habar nu avem ce sunt. Dar asta nu trebuie să ne oprească de la a le înțelege pe ale altora. Tindem să-i ridiculizăm pe bătrâneii ăștia, să râdem de ei și să-i catalogăm drept ancorați în trecut. Și prin asta ne castrăm singura cale de a ne construi un viitor bun, un viitor departe de ceea ce se întâmplă zilele astea pe scenele românești: înțelegerea istoriei și a greșelilor ei.
Pe mine mă frapează și mă întristează mult diferența dintre sacrificiile făcute de oamenii ăștia pentru țara lor și ignoranța și neimplicarea noastră de azi. Câte au îndurat și prin câte umilințe au trecut ei doar pentru că nu au fost de acord cu întorsătura pe care comunismul a vrut s-o facă evoluției României. Ne-am săturat de vorbit despre comunism, dar crede-mă, nici nu avem habar de dimensiunea tragediei, a cicatricii pe care el a lăsat-o asupra viitorului țării ăsteia și a oamenilor ei.
Morala, soluția practică? Hai să cunoaștem cicatricea asta, hai să ne informăm, hai să nu fugim de trecut, hai să nu ignorăm istoria și martorii ei, hai să ne înfigem în pământul ăsta așa cum ar trebui. Haide să haidem, haide să ne implicăm. Să nu uităm. Îți propun să urmărești ediția cu Octav Bjoza a emisiunii Profesioniștii, probabil va apărea în curând pe site-ul Eugeniei Vodă. Vei avea enorm de învățat și probabil ea va fi triggerul care-ți va aduce aminte că România ești tu, oricât de dificil ar fi asta. Nu-i o alegere, e ceea ce ți s-a dat și cu asta – basta.
E de căcat realitatea asta. Ăsta e primul prag peste care trebuie să treci dacă te hotărăști să nu uiți și să fii activ în a-ți găsi locul în România. E groaznic ce se întâmplă sub nasul nostru în timp ce noi suntem ocupați fiecare cu ale lui, cât de mult ne scufundăm pentru că am încetat sau nici n-am început să luptăm pentru ce-i al nostru, destinul pe care ni-l croim cu mâna fiecăruia. Dar dacă oamenii ăia au pierit în condiții de imaginat sau și-au distrus viețile pentru că au crezut fiecare în zile mai bune, oare chiar atât de greu să fie și pentru noi? Să nu facem chiar nimic, să credem că întotdeauna alții trebuie să se ocupe de rezolvarea problemelor noastre pentru că nouă nu ne place politica sau statul sau imaginea României murdărită de comunism, dar mai ales de urmașii comunismului?
Sacrificiu personal, acolo trebuie lucrat. Altfel vom ajunge o națiune de plângăcioși, asistați, cârcotași. Oameni răi.
