O poziție firească

Eram într-un anume oraș cu o anume gașcă de prieteni. Cineva găsise pe altcineva ca să ne cazeze și acum dormeam toți acolo, claie peste grămadă, fiecare pe unde apuca. Fuseserăm la ceva petrecere destul de heavy în noaptea precedentă și eram terminați. A doua zi eu m-am trezit primul pentru că, oricât de obosit aș fi, odată ce a dat lumina nu mai pot dormi. M-am învârtit un pic prin apartament, am făcut câteva poze de pe balcon; văzând că nimeni nu dă semne de trezire m-am apucat să-mi fac tiptil ghiozdanul și s-o șterg afară. Era o vreme capricioasă, ba însorită, ba ploioasă, pur și simplu nu înțelegeam ce naiba se întâmplă afară și voiam să ies să văd.

La un moment dat se întâmplă ceva: o fată random se zvârcolește nițel prin pat și-apoi se-apropie și îl cuprinde de mijloc pe un băiat random continuându-și somnul așa. Fiecare cu direcția și treburile lui, fără să se fi cunoscut până-n zilele alea, fără să urmeze ceva-n zilele următoare. Nu era nimic normal sau anormal, nu era nimic planificat sau conștient, nimic deplasat. Un gest pur uman, mecanic, corpolent, fizic, prezent, foarte concret, fără intenție și fără interpretare, fără repercursiuni. Cred că m-am uitat la ei așa în picioare și cu un ghiozdan în mână câteva minute bune până când alte zvârcoliri au schimbat poziția corpurilor și îmbrățișarea s-a rupt. Mi s-a părut al dracului de drăguț, de firesc, de calmant, de împăciuitor, genul de gest care oprește lumea și timpul în loc.

În amalgamul de teorii și conspirații, prin zgomotul posibilităților, printre valurile de dorințe și strategii personale, printre iluzii și nefericire somnul este fundamentul uitat al lumii ăsteia. Dormiți, dormiți împreună, întindeți-vă brațele, cuprindeți-vă și doar dormiți. Everything will wait.

P.S. Am revăzut Eternal sunshine of the spotless mind. E foarte tare cum după mulți ani un film capătă cu totul și cu totul alte interpretări, îți aduce aminte de cu totul și cu totul alte lucruri și, mai ales, te învață ceva nou.