O concluzie groaznică

De ceva timp mă duc la un curs de teatru. E ceva ce am vrut dintotdeauna să fac și ceva ce mă gâdila de fiecare dată când mergeam la o piesă. M-am dus fără cine știe ce așteptări, din pură curiozitate, din dorința de a vedea what else is there, vorba cântecului. N-o să fac elogiul beneficiilor unui curs de teatru, o să zic poate doar că mă face de fiecare dată să mă simt mai confortabil cu a fi ridicol. Asta mi s-a părut dintotdeauna important și ceva ce nu reușesc să fac bine.

Ce mi se mai pare fascinant vizavi de asta e că descoperi ce poți spune și face pe lângă ceea ce spui și faci în mod normal. Suntem teribili de limitați în termeni de expresivitate și partea tristă e că lucrul ăsta ia și mai mare amploare pe măsură ce îmbătrânim. Și-atunci un curs de teatru îți readuce aminte de vocea ta, de fața ta, de corpul tău. Te face să le simți din nou, să fii conștient de ele, să te minunezi de propriul tău corp și de faptul că există. Redescoperi plăcerea jocului, a interacțiunii cu ceilalți oameni care și ei au aceeași teamă de a se manifesta. Am o vorbă pe care cred că o folosesc des în ultima perioadă: suntem groaznici. În viețile personale, în îndeplinirea sarcinilor la muncă, în comunicarea la date-uri, în îndeplinirea dorințelor, în a lupta cu sistemul, în a comunica cu părinții, în a diminua efectele încălzirii globale, în a coloniza universul, în a ține cu adevărat la cineva, în a ne crește un skill în mod consecvent. Suntem groaznici și de fiecare dată când ne luăm prea în serios cineva ar trebui să ne fă o palmă după ceafă și să ne spună „mai taci în pa mea că ești groaznic”. Mă scuzi, e prima dată când sunt așa de vulgar, nu mai fac, promit.

Nu știu unde voiam să ajung cu asta, sunt groaznic la tras concluzii. Ideea e că teatrul ăsta mă face să-mi descopăr alternativele sinelui, ce pot să spun și să fac și să fiu în afară de ce spun și fac și sunt în mod normal, normal care mă plictisește enorm câteodată. Am descoperit recent melodia asta, beautiful otherness, care cred că exprimă mai bine ceea am vrut să scriu aici. Și mi-a venit să scriu asta după ce am fost la o întâlnire cu niște oameni în interes de serviciu. Cumva am ajuns la concluzia că viețile astea profesionale ale noastre sunt pur și simplu hilare. O concluzie groaznică.