Nuntă-n codru

În weekend am făcut o nouă expediţie marca “dacă nu mor azi nu mai mor niciodată” la Plaiul Nucului. Am fost la o nuntă care s-a ţinut la Căminul Cultural. Noaptea a plouat de-a rupt şi s-a făcut un noroi marca Ploştina. Spre dimineaţă dă-i şi mergi la costum 2 km până acasă, pe ploaie, frig (~2 grade) beznă şi noroi până acasă cu o pungă în cap de pe care se scurgea apa pe şira spinării. Restul sunt detalii 🙂

Cum a fost nunta? Mi-e greu să vorbesc despre asta 🙂 Mi-aş dori să tratez un subiect derivat din experienţa asta cu altă ocazie. O să spun doar atât: e foarte trist ce se întâmplă cu copiii ţării noastre. Foarte trist! De câte ori am ocazia să iau contact cu “tinerimea” rămân dezamăgit şi presimţirile mi se adeveresc. Iar răspunsul la remarca “nu prea mai vii pe-acasă, rar te vede lumea la faţă” provoacă o jumătate de zâmbet schimonosit plictisit şi-o închidere prelungă de ochi. O să mai spun un singur lucru (apoi trecem la părţile frumoase ale vieţii): păcat de plaiuri că-s locuite.

Asta a fost partea nasoală. Partea bună: la Plaiul Nucului toamna e bestială! O multitudine de culori care îţi gâdilă plăcut senzorii vizuali. Păcat că a fost cam frig şi cineva cernea de sus picături tomnatice de ploaie şi nu m-au ţinut oasele să studiez mai mult din punct de vedere fotografic diverse lucruri. Dar per total a fost frumos, am fost acolo 🙂