Muzeul Satului

Joi dimineaţă până-n muncă am tras o plimbare prin Herăstrău de-am scris despre simbioză. În plus am trecut pe lângă Muzeul Satului şi-aşa de tare mă mânca să-i fac o vizită… Dar se făcea târziu şi nu-mi place să fac lucrurile care-mi plac, dar sub presiunea timpului. Când sunt liber vreau să fiu liber necondiţionat, nu să fiu liber de la 6 la 9. Am înghiţit în sec, am luat-o de la Arcul de Triumf spre Victoriei şi mi-am promis că sâmbătă dis-de-dimineaţă voi fi primul vizitator al Muzeului Satului pe ziua aia.

Aşa a fost. Sub privirile şi întrebările nedumerite ale casierei, sâmbătă la 9 fără 10 intram în sat. Multe gânduri m-au încercat plimbându-mă, mi-ar lua o veşnicie să le descriu, dar probabil or să apară recurent în posturile viitoare. Cel mai important lucru e că mă simt atât de bine şi în largul meu acolo… E ceea ce am în suflet, casele alea făcute de mâna directă a omului, bucată cu bucată, mă atrag şi-mi plac. Casa ţărănească a românului e armonia de care am mai zis, e concretizarea naturală a dorinţei bărbatului de a-şi pune familia la adăpost. Ce puţin aşa îmi apare mie. Şi mai cred că ar trebui să facem ceva pentru a reînvia spiritul satului, pentru că se pierde şi e păcat. Spiritul satului care înseamnă muncă onestă pentru tine, sinceritate cu tine şi cu ce-ai în jur, bunătate ca mod de viaţă – lucruri de care ne-am cam îndepărtat şi care-s bune de avut şi sursă de zile fericite în comunitate.

Sursa fotografiei: https://www.my-shot.net/fotografii/muzeul-satului

Eu încă mai am un pitic pe creier şi deseori mă găsesc în discuţii aprige încercând să îl argumentez: cred că a-ţi creşte copilul la ţară e o idee bună pentru el. A trăi la ţară şi gândi ca la ţară e o idee bună pentru o familie. Dar lucrurile astea traduse prin mintea fiecăruia. Adică nu trebuie musai trăit la ţară fix cum au trăit strămoşii tăi sau fix cum scrie-n cărţile-enciclopedii. Nu, imaginează-ţi tu însuţi ce înseamnă ţară şi redefindeşte ceea ce oamenii iau de bun. Aşează-te şi concepe-ţi un plan ca să eviţi pe cât posibile aspectele negative ale traiului la ţară şi să încurajezi cât mai mult lucrurile făcute aşa cum vrei tu, nu cum ţi se dictează, nu cum ţi-o spun alţii şi nu cum cred alţii că ar trebui să-ţi trăieşti zilele. Dar asta-i cam abstract, ştiu, şi lasă mai degrabă loc de interpretare decât clarifică lucrurile. Dar asta-i şi ideea 🙂 Nu trebuie să clarifice cineva lucrurile, ci trebuie să ţi le clarifici singur. Don’t expect to get picked, just pick yourself. Dar mai vorbim pe tema asta că este mult de vorbit.

În orice caz.. Muzeul Satului e muzeul sufletului meu.