Moromete
În fiecare ţăran român e un Moromete. Sau era cel puţin. Personajul lui Preda e doar vocea acestor tuturor Moromeţi din toate timpurile şi din toate locurile, scoasă la iveală de un mare talent şi om.
Citeam acum un articolaş de pe acest blog (unde am mai participat şi eu din când în când cu câte ceva) şi mi-am adus aminte de o grămadă de lucruri de la ţară… o groază de lucruri care, enumerate aşa cum a făcut autorul în articolul specificat mai sus, ar face multe, multe pagini…
– Crăciune! şu-i trăznetu’ măsii, ori a luat vr’unu?
El încearca să-nţeleagă ce se întâmplă, procesează repede dramatismul situaţiei şi încearcă o ieşire diplomatică din situaţie:
– Nu, fă! A adus doi. I-a lasat aci sub nuc. S-or înfraţi cu ăştia-i noştri? Auzi ce întreabă ea, daca a luat? Parcă ăsta vine s-aducă…
Admirabil! Veşnicia s-a născut întradevăr la ţară.
