Miau

Îmi plac animalele şi mi-au plăcut dintotdeauna. Însă pisicile îmi sunt cel mai aproape de suflet. Întotdeauna am avut impresia că în casa în care umblă neauzită o pisică n-are cum să se întâmple ceva rău. Umblatul, torsul, dormitul, mieunatul, privirea foamei din ochii lor – totul trădează un calm nemaiîntâlnit. Aduc de asemenea şi o forfotă extraordinară, o explozie a mişcării atunci când le arde de joacă. Ţin minte şi mereu mi-aduc aminte vorba aia, „de crăpau mâţele jucându-se cu ele”.

O sobă, un covor şi o pisică – sunt lucruri primordiale pe care aş vrea să le regăsesc în casa construită cu mâna mea.