Lasă că ştiu eu mai bine

Există un argument suprem care câştigă orice polemică. Dacă vrei să ai succes în orice discuţie contradictorie pe care o ai cu cineva trebuie doar să foloseşti argumentul suprem şi gata, ai câştigat necondiţionat. Este atât de uşor să-ţi impui punctul de vedere, la un argument suprem distanţă!

Argumentul suprem este acesta: „lasă că ştiu eu”. E atât de simplu. Dacă un individ îţi spune ceva despre el tu îi spui repede care-i adevărul tău acompaniat de argumentul suprem: lasă că ştiu eu mai bine.

– omule, dar îmi plac femeile… mult de tot!

– lasă că ştiu eu că eşti gay 😉

Exemplul e unul fictiv, dar garantez că stupiditatea conversaţiilor în care apare argumentul suprem şi scârba resimţită după ele sunt comparabile cu exemplul de mai sus. Când oamenii nu au argumente se folosesc de acest tertip mizer: lasă că ştiu eu. Adevărul dintr-odată le este revelat şi orice le-ai spune n-are valoare. De ce? Pentru că ştiu ei mai bine.

E păcat că în loc să facem lumea mai frumoasă prin muncă alegem drumurile cele mai scurte către rezultate rapide. Şi, mai ales, e trist că orgoliile ne orbesc câteodată şi din oameni sub cerul cu stele ne transformăm în avocaţi ai unei cauze mai mult sau mai puţin îndoielnice. C-aşa e-n tenis.