Lăcomie mondială

Dacă te uiţi la crizele vremurilor noastre, precum şi la conflictele care au apărut de-a lungul istoriei o să sesizezi că totul porneşte de la faptul că nişte oameni nu s-au mulţumit. Pur şi simplu nu le-a mai ajuns cât au avut şi-au vrut cumva să aibă mai mult. Există tot felul de analize amănunţite şi studii pe tema asta, dar toată lumea ignoră acest simplu lucru: lăcomia duce la drame.

Explicaţia asta banală s-ar putea să nu fie de interes pentru majoritatea oamenilor. Ne plac lucrurile complicate, ne place să credem că atunci când o dăm în bară există o situaţie complexă şi îmbârligată care ne-a dus acolo. Când, de fapt, situaţia e foarte simplă şi numai lăcomia ne-a dus acolo unde am ajuns, adică mai jos. Ia fiecare criză sau conflict şi o să vezi că aşa e. Unii nu s-au mai săturat de cât au avut şi-au vrut să aibă şi mai mult. Mai mult ca ăl de lângă el, mai mult decât alţii, mereu mai mult. Vrem să avem, să călătorim, să experimentăm, să cumpărăm ca mai apoi să ne dăm seama că de fapt nu ne-am ales cu mare lucru sau destul de puţin. Şi-atunci, în loc de realizarea nimicniciei şi a futilităţii ajungem să vrem mai mult, pentru că, nu-i aşa, dacă am avea mai mult ar fi mai bine…

Oricât de mult nu e de ajuns pentru om, asta e. Niciodată nu e de ajuns, aşa că în loc să adunăm poate că mai bine ar fi, aşa cum zice acea scenă celebră a noastră, să mai tăiem din ele. Din legături, din dependenţe, din obligaţii, din responsabilităţi care la urma urmei nu-s ale noastre, ci ale sistemului. Lucru greu, de altfel, întradevăr.

Biserica ar trebui cumva să ne aducă aminte de asta. Ăsta e scopul ei, nu? Să ne îmbogăţească pe alte căi decât cele convenţionale, materiale. Să ajungă la acel ceva fundamental din noi şi să ne reclădească pe principii şi credinţe mai bune. Biserica noastră însă e ocupată cu atragerea de capital pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Nu pot zice că sunt prea credincios, însă treaba asta mă întristează cumplit. Biserica, aşa cum am cunoscut-o eu, era cel mai bun loc de pe Pământ sau măcar încerca să fie. Pare-se că ori lucrurile s-au schimbat, ori ce am cunoscut eu nu e valabil la scară mai mare. Dacă acel cel mai bun loc de pe Pământ nu mai e… atunci ce rămâne?

Nu există soluţie rapidă, ci doar o încercare pe care o putem avea. Aceea de a fi mai puţin lacomi cu cât mai multe ocazii. Cine ştie, poate asta e salvarea noastră.