La pas prin 2014
Nu mi-am propus mare lucru la început de 2014 și totuși a fost anul în care s-au întâmplat multe. Schimbări radicale, gustul libertății, experimente, călătorii de tot felul. Pentru că zilele astea am avut mult timp la dispoziție am stat și-am cotrobăit prin arhiva de poze de anul ăsta. Pozele te ajută să-ți aduci aminte mai bine și să faci o retrospectivă mai cuprinzătoare. Nebunie, n-aș fi crezut dacă mi-ar fi spus cineva la început de an ce se va întâmpla, aș fi zis că nu-s eu ăla.
Dintre toate partea cu călătoritul e cel mai mare câștig pentru că a legat restul de lucruri ca un catalizator, ca un lichid amniotic. Am văzut multe locuri în diverse ipostaze, am cunoscut o groază de oameni noi de la care am avut destule de învățat și cărora am dat înapoi ce am putut. Anul ăsta m-am cunoscut mai bine, am descoperit părți din mine de care-s mulțumit, dar și părți de care habar nu aveam și în care e mult loc de îmbunătățit, ceea ce e cât se poate de bine. 2014 a fost un crazy bastard inopinant, totul a venit spontan și când a trebuit. Am să țin minte acest an care mi-a marcat un sfert de secol de existență.
În 2015 am să aplic aceeași „rețetă”: say nothing and do them all. Chiar și acum stau ca pe ace, îmi vine să-mi iau rucsacul în spate și să plec. Simt că-mi descopăr din ce în ce mai mult stilul de a călători și de-abia aștept următoarele ocazii. Zilele astea de sărbătoare au fost binevenite, m-am odihnit, m-am gândit, mi-au venit multe idei și s-au cernut multe lucruri. M-am forțat să stau locului și asta m-a încărcat cu un fel special de energie pe care de-abia aștept să o folosesc.
A, era să uit: în plus am tot scris pe blogul ăsta fără încetare, se fac aproape 7 ani de când o fac. E cel mai longeviv proiect pe care l-am avut și care s-a născut și a continuat oarecum natural, de la sine. Am început prin a scrie timid pentru o audiență închipuită și am sfârșit, văd acum, prin a scrie mai sincer mai mult pentru mine. Paradoxal, acest ultim mod și-a găsit mai bine locul în lume și a atins mai bine atenția și loialitatea amenilor, ceea ce mă bucură și mă motivează să fac în continuare public ceea ce scriu. Înainte aveam două moduri de a scrie, public și privat, dar în ultimul timp se conturează un mod mai echilibrat de a împacheta lucruri și experiențe private pentru public. Până la urmă de ce să țin totul ascuns? Oamenii merită să-mi intre-n suflet, nu să-mi stea la ușă uitându-se înăuntru pe geam. Hai, poftește, intră și rămâi peste noapte.
Îți doresc un 2015 de care să-ți aduci aminte cu plăcere în 2016. Un an în care să crești, să te împaci, să umbli, să cauți și să găsești. Un an ca o ușă deschisă. Succes!
