La mustață

Dau să mă duc în piață azi, la Norilor. Iau mașina ca un bucureștean adevărat, zic să nu mă cocoșez, aveam de umblat mai mult. O parchez pe Șincai, lângă biserica aia, cu grijă să nu blochez nimic. Se-oprește o mașină de Poliție în spatele meu la câțiva metri. Mă mai învârt pe lângă portbagaj cu ochiul soacrei de la spate pândind furiș să văd dacă situația devine suspectă. Până plec eu semnalizează și ei și o întind.

Trec pe la un plafar după niște condimente, prin piață după niște fructe să mă joc cu blenderu’-n ele, pe la un universal după un alimentator, prin Mega după înghețată de combinat cu niște dulcețuri. De-astea, ca tot omul. Dau să mă-ntorc la mașină și ce-mi văd ochii? Mașina mea devenise vedetă, un polițist îi făcea poze. Ieee, știam eu că mașina mea-i frumoasă rău, uite și confirmarea. În spate o mașină de Poliție, și mai în spate o mașină de ridicat mașini frumoase ca a mea. Atunci m-au tăiat transpirațiile cu încă un nivel (era foarte cald deja). Discut cu omul, îi arăt actele-n țiplă, îl conving că-s om bun și gospodar, îi spun o poveste frumoasă cum că am dat ture prin cartier să găsesc loc și n-am găsit, că știți cum e, e puține dom**’le.

Și scap la mustață. Nefericitul posesor al unui Tico n-a scăpat însă, a fost dus într-un loc mai bun, pe Șincai era prea soare și zăpușeală. Am ajuns acasă și-am făcut un smoothie cu afine sălbatice. Soarele bate printre frunzele copacilor din fața blocului și Voiculescu și-a început azi săptămâna în închisoare.