Încă un moment al anului

Spun întruna că momentul meu preferat al anului e toamna. Dar mai e ceva, mai e un moment al anului. E momentul acela mort în care nu mai e iarnă, dar primăvara încă nu a venit. Sunt poate câteva zile, mai multe, mai puţine, cine ştie? Dar sunt câteva zile în care soarele renaşte, ziua creşte mult, umbrele se subţiază, frigul e amorţit. Toţi spun că există o continuitate tradiţională: pleacă iarna, vine primăvara, scurt. Sau poate cu o întrepătrundere între ele. Dar nu e aşa, îţi zic. Există o perioadă de câteva zile în care nu e nimic. Nu e iarnă, nu e primăvară. Există o atmosferă duală: singurătatea plecării şi aşteptarea revenirii. Acum îmi dau seama de asta, că mai e un moment al anului pentru care-mi place să trăiesc. Şi mă bucur.

Iar momentul ăsta al anului mi-l închipui asociat cu o singurătate clandestină. Poate alt oraş, altă ţară, altă alee cu alte bănci, străine toate. O să ţin minte şi o să fiu atent la următorul moment. Prin februarie, martie 2013, cam aşa. Şi-o să plec într-un concediu. Poate Viena, de care mi s-a făcut dor aşa cum îţi e de un chip pe care l-ai văzut o singură dată.